Geneza 24

1. Avraam era bătrân, înaintat în vârstă; și Domnul binecuvântase pe Avraam în orice lucru.
2. Avraam a zis celui mai bătrân rob din casa lui, care era îngrijitorul tuturor averilor lui: "Pune-ți te rog, mâna sub coapsa mea;
3. și te voi pune să juri, pe Domnul, Dumnezeul cerului și Dumnezeul pământului, că nu vei lua fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc,
4. ci te vei duce în țara și la rudele mele să iei nevastă fiului meu Isaac."
5. Robul i-a răspuns: "Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze în țara aceasta; va trebui să duc oare pe fiul tău în țara de unde ai ieșit tu?"
6. Avraam i-a zis: "Să nu care cumva să duci pe fiul meu acolo!
7. Domnul, Dumnezeul cerului, care m-a scos din casa tatălui meu și din patria mea, care mi-a vorbit și mi-a jurat, zicând: "Seminței tale voi da țara aceasta", va trimite pe Îngerul Său înaintea ta; și de acolo vei lua o nevastă fiului meu.
8. Dacă femeia nu va vrea să te urmeze, vei fi dezlegat de jurământul acesta, pe care te pun să-l faci. Cu nici un chip să nu duci însă acolo pe fiul meu."
9. Robul și-a pus mâna sub coapsa stăpânului său Avraam, și i-a jurat că are să păzească aceste lucruri.
10. Robul a luat zece cămile dintre cămilele stăpânului său, și a plecat, având cu el toate lucrurile de preț ale stăpânului său. S-a sculat, și a plecat în Mesopotamia, în cetatea lui Nahor.
11. A lăsat cămilele să se odihnească, în genunchi, afară din cetate, lângă o fântână. Era seara, pe vremea când ies femeile să scoată apă.
12. Și a zis: "Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam! Te rog, dă-mi izbândă astăzi, și îndură-Te de stăpânul meu Avraam.
13. Iată, stau lângă izvorul acesta de apă, și fetele oamenilor din cetate vin să scoată apă.
14. Fă ca fata căreia îi voi zice: "Pleacă-ți vadra, te rog, ca să beau", și care va răspunde: "Bea, și am să dau de băut și cămilelor tale", să fie aceea, pe care ai rânduit-o Tu pentru robul Tău Isaac! Și prin aceasta voi cunoaște că Te-ai îndurat de stăpânul meu."
15. Nu sfârșise el încă de vorbit, și-a ieșit, cu vadra pe umăr, Rebeca, fata lui Betuel, fiul Milcăi, nevasta lui Nahor, fratele lui Avraam.
16. Fata era foarte frumoasă; era fecioară, și nici un bărbat n-avusese legături cu ea. Ea s-a pogorât la izvor, și-a umplut vadra și s-a suit iarăși.
17. Robul a alergat înaintea ei, și a zis: "Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta."
18. "Bea, domnul meu", a răspuns ea. Și s-a grăbit de a plecat vadra pe mână, și i-a dat să bea.
19. După ce i-a dat și a băut de s-a săturat, a zis: "Am să scot apă și pentru cămilele tale, până vor bea și se vor sătura."
20. A vărsat în grabă vadra în adăpătoare, și a alergat iarăși la fântână ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui.
21. Omul o privea cu mirare și fără să zică nimic, ca să vadă dacă Domnul a făcut să-i izbutească sau nu călătoria.
22. Când s-au săturat cămilele de băut, omul a luat o verigă de aur, de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări, grele de zece sicli de aur.
23. Și a zis: "A cui fată ești? Spune-mi, te rog. Este loc pentru noi în casa tatălui tău, ca să rămânem peste noapte?"
24. Ea a răspuns: "Eu sunt fata lui Betuel, fiul Milcăi și al lui Nahor."
25. Și i-a zis mai departe: "Avem paie și nutreț din belșug, și este și loc de găzduit peste noapte."
26. Atunci omul a plecat capul, și s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului,
27. zicând: "Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, care n-a părăsit îndurarea și credincioșia Lui față de stăpânul meu! Domnul m-a îndreptat în casa fraților stăpânului meu."
28. Fata a alergat și a istorisit mamei sale acasă cele întâmplate.
29. Rebeca avea un frate, numit Laban. Și Laban a alergat afară la omul acela, la izvor.
30. Văzuse veriga și brățările în mâinile surorii sale, și auzise pe sora sa Rebeca spunând: "Așa mi-a vorbit omul acela." A venit dar la omul acela, care stătea lângă cămile la izvor,
31. și a zis: "Vino, binecuvântatul Domnului! Pentru ce stai afară? Am pregătit casa, și am pregătit un loc pentru cămile."
32. Omul a intrat în casă. Laban a pus să descarce cămilele, a dat paie și nutreț cămilelor și a adus apă pentru spălat picioarele omului aceluia și ale oamenilor care erau cu el.
33. Apoi, i-a dat să mănânce. Dar el a zis: "Nu mănânc până nu voi spune ce am de spus." "Vorbește!" a zis Laban.
34. Atunci el a zis: "Eu sunt robul lui Avraam.
35. Domnul a umplut de binecuvântări pe stăpânul meu, care a ajuns la mare propășire. I-a dat oi și boi, argint și aur, robi și roabe, cămile și măgari.
36. Sara, nevasta stăpânului meu, a născut, la bătrânețe, un fiu stăpânului meu; și lui i-a dat el tot ce are.
37. Stăpânul meu m-a pus să jur, și a zis: "Să nu iei fiului meu o nevastă dintre fetele Canaaniților, în țara cărora locuiesc;
38. ci să te duci în casa tatălui meu și la rudele mele, ca de-acolo să iei nevastă fiului meu."
39. Eu am zis stăpânului meu: "Poate că femeia n-are să vrea să mă urmeze."
40. Și el mi-a răspuns: "Domnul, înaintea căruia umblu, va trimite pe Îngerul Său cu tine, și-ți va da izbândă în călătorie, și vei lua fiului meu o nevastă din rudele și din casa tatălui meu.
41. Vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci, dacă te vei duce la rudele mele; și dacă nu ți-o vor da, vei fi dezlegat de jurământul pe care mi-l faci."
42. Eu am ajuns azi la izvor, și am zis: "Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, dacă binevoiești să-mi dai izbândă în călătoria pe care o fac,
43. iată, eu stau la izvorul de apă, și fata care va ieși să scoată apă, și căreia îi voi zice: "Dă-mi, te rog, să beau puțină apă din vadra ta",
44. și care îmi va răspunde: "Bea tu însuți, și voi da de băut și cămilelor tale", fata aceea să fie nevasta pe care a rânduit-o Domnul pentru fiul stăpânului meu!"
45. Înainte de a sfârși de vorbit în inima mea, iată că a ieșit Rebeca, cu vadra pe umăr, s-a coborât la izvor, și a scos apă. Eu i-am zis: "Dă-mi să beau, te rog."
46. Ea s-a grăbit, și-a plecat vadra deasupra umărului, și a zis: "Bea, și voi da de băut și cămilelor tale." Am băut, și a dat de băut și cămilelor mele.
47. Eu am întrebat-o, și am zis: "A cui fată ești?" Ea a răspuns: "Sunt fata lui Betuel, fiul lui Nahor și al Milcăi." I-am pus veriga în nas, și brățările la mâini.
48. Apoi am plecat capul, m-am aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului, și am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, că m-a călăuzit pe calea cea dreaptă, ca să iau pe fata fratelui stăpânului meu pentru fiul lui.
49. Acum, dacă voiți să arătați bunăvoință și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți-mi; dacă nu, spuneți-mi iarăși, ca să mă îndrept la dreapta sau la stânga."
50. Laban și Betuel, drept răspuns, au zis: "De la Domnul vine lucrul acesta; noi nu-ți mai putem spune nici rău nici bine.
51. Iată, Rebeca este înaintea ta; ia-o și du-te, ca să fie nevasta fiului stăpânului tău, cum a spus Domnul."
52. Când a auzit robul lui Avraam cuvintele lor, s-a aruncat cu fața la pământ înaintea Domnului.
53. Și robul a scos scule de argint, scule de aur, și îmbrăcăminte, pe care le-a dat Rebecii; a dat de asemenea daruri bogate fratelui său și mamei sale.
54. După aceea, au mâncat și au băut, el și oamenii care erau împreună cu el și s-au culcat. Dimineața când s-au sculat, robul a zis: "Lăsați-mă să mă întorc la stăpânul meu."
55. Fratele și mama fetei au zis: "Fata să mai rămână câtva timp cu noi, măcar vreo zece zile: pe urmă, poate să plece."
56. El le-a răspuns: "Nu mă opriți, fiindcă Domnul mi-a dat izbândă în călătoria mea; lăsați-mă să plec, și să mă duc la stăpânul meu."
57. Atunci ei au răspuns: "Să chemăm pe fată, și s-o întrebăm."
58. Au chemat dar pe Rebeca, și i-au zis: "Vrei să te duci cu omul acesta?" "Da, vreau", a răspuns ea.
59. Și au lăsat pe sora lor Rebeca să plece cu doica ei, cu robul lui Avraam și cu oamenii lui.
60. Au binecuvântat pe Rebeca, și i-au zis: "O, sora noastră, să ajungi mama a mii de zeci de mii, și sămânța ta să stăpânească cetățile vrăjmașilor săi!"
61. Rebeca s-a sculat, împreună cu slujnicele ei, au încălecat pe cămile, și au urmat pe omul acela. Robul a luat pe Rebeca, și a plecat.
62. Isaac se întorsese de la fântâna "Lahai-Roi", căci locuia în țara de miazăzi.
63. Într-o seară, când Isaac ieșise să cugete în taină pe câmp, a ridicat ochii, și s-a uitat; și iată că veneau niște cămile.
64. Rebeca a ridicat și ea ochii, a văzut pe Isaac, și s-a dat jos de pe cămilă.
65. Și a zis robului: "Cine este omul acesta, care vine înaintea noastră pe câmp?" Robul a răspuns: "Este stăpânul meu!" Atunci ea și-a luat marama, și s-a acoperit.
66. Robul a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse.
67. Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui, și el a iubit-o. Astfel a fost mângâiat Isaac pentru pierderea mamei sale.


Selectați alt capitol de mai jos



sus