Ioan 4

1. Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan.
2. Însă Isus nu boteza El însuși, ci ucenicii Lui.
3. Atunci a părăsit Iudea, și S-a întors în Galilea.
4. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,
5. a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.
6. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea.
7. A venit o femeie din Samaria să scoată apă. "Dă-Mi să beau", i-a zis Isus.
8. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.
9. Femeia Samariteancă I-a zis: "Cum Tu, Iudeu, ceri să bei de la mine, femeie Samariteancă?" – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu Samaritenii.
10. – Drept răspuns, Isus i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: "Dă-Mi să beau!" tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie."
11. "Doamne", I-a zis femeia, "n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna aste adâncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?
12. Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta, și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?"
13. Isus i-a răspuns: "Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete.
14. Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică."
15. "Doamne", I-a zis femeia, "dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, și să nu mai vin până aici să scot."
16. "Du-te", i-a zis Isus, "de cheamă pe bărbatul tău, și vino aici".
17. Femeia I-a răspuns: "N-am bărbat." Isus i-a zis: "Bine ai zis că n-ai bărbat.
18. Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela, pe care-l ai acum, nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul."
19. "Doamne", I-a zis femeia, "văd că ești proroc.
20. Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii."
21. "Femeie", i-a zis Isus, "crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.
22. Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci Mântuirea vine de la Iudei.
23. Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.
24. Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr."
25. "Știu", i-a zis femeia, "că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile."
26. Isus i-a zis: "Eu, cel care vorbesc cu tine, sunt Acela."
27. Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși nici unul nu I-a zis: "Ce cauți?" sau: "Despre ce vorbești cu ea?"
28. Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate, și a zis oamenilor:
29. "Veniți de vedeți un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?"
30. Ei au ieșit din cetate, și veneau spre El.
31. În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce, și ziceau: "Învățătorule, mănâncă!"
32. Dar El le-a zis: "Eu am de mâncat o mâncare, pe care voi n-o cunoașteți."
33. Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: "Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?"
34. Isus le-a zis: "Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis, și să împlinesc lucrarea Lui.
35. Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș.
36. Cine seceră, primește o plată, și strânge rod pentru viața veșnică; pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp.
37. Căci în această privință, este adevărată zicerea: "Unul seamănă, iar altul seceră".
38. Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor."
39. Mulți Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: "Mi-a spus tot ce am făcut."
40. Când au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile.
41. Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.
42. Și ziceau femeii: "Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine, și știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii."
43. După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.
44. Căci El însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria sa.
45. Când a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic.
46. Isus S-a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc, al cărui fiu era bolnav.
47. Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s-a dus la El, și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.
48. Isus i-a zis: "Dacă nu vedeți semne și minuni, cu nici un chip nu credeți!"
49. Slujbașul împărătesc I-a zis: "Doamne, vino până nu moare micuțul meu."
50. "Du-te", i-a zis Isus, "fiul tău trăiește." Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus, și a pornit la drum.
51. Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui, și i-au adus vestea că fiul lui trăiește.
52. El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: "Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile."
53. Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: "Fiul tău trăiește". Și a crezut el și toată casa lui.
54. Acesta este iarăși al doilea semn, făcut de Isus, după ce S-a întors din Iudea în Galilea.


Selectați alt capitol de mai jos



sus