Ioan 6

1. După aceea, Isus S-a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
2. O mare gloată mergea după El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.
3. Isus S-a suit pe munte, și ședea acolo cu ucenicii Săi.
4. Paștele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
5. Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: "De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?"
6. Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gând să facă.
7. Filip i-a răspuns: "Pâinile, pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele."
8. Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9. "Este aici un băiețel, care are cinci pâini de orz și doi pești; dar ce sunt acestea la atâția?"
10. Isus a zis: "Spuneți oamenilor să șadă jos." În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii.
11. Isus a luat pâinile, a mulțumit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit.
12. După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: "Strângeți fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic."
13. Le-au adunat deci, și au umplut douăsprezece coșuri cu fărâmiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți.
14. Oamenii aceia, când au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: "Cu adevărat, acesta este prorocul cel așteptat în lume."
15. Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur.
16. Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.
17. S-au suit într-o corabie, și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei.
18. Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată.
19. După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat.
20. Dar Isus le-a zis: "Eu sunt, nu vă temeți!"
21. Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
22. Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie, și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
23. A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulțumise lui Dumnezeu.
24. Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea, și s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.
25. Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: "Învățătorule, când ai venit aici?"
26. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea, și v-ați săturat.
27. Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viața veșnică, și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuși Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui."
28. Ei I-au zis: "Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?"
29. Isus le-a răspuns: "Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela, pe care L-a trimis El."
30. "Ce semn faci Tu, deci", I-au zis ei, "ca să-l vedem, și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31. Părinții noștri au mâncat mană în pustie, după cum este scris: "Le-a dat să mănânce pâine din cer."
32. Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;
33. căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, și dă lumii viața".
34. "Doamne", I-au zis ei, "dă-ne totdeauna această pâine."
35. Isus le-a zis: "Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.
36. Dar v-am spus că M-ați și văzut, și tot nu credeți.
37. Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:
38. căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
39. Și voia Celui ce M-a trimis, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l învii în ziua de apoi.
40. Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, și crede în El, să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi."
41. Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: "Eu sunt pâinea care s-a pogorât din cer."
42. Și ziceau: "Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: "Eu M-am pogorât din cer?"
43. Isus le-a răspuns: "Nu cârtiți între voi.
44. Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45. În proroci este scris: "Toți vor fi învățați de Dumnezeu." Așa că oricine a ascultat pe Tatăl, și a primit învățătura Lui, vine la Mine.
46. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
47. Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viața veșnică.
48. Eu sunt Pâinea vieții.
49. Părinții voștri au mâncat mană în pustie, și au murit.
50. Pâinea, care se pogoară din cer, este de așa fel, ca cineva să mănânce din ea, și să nu moară.
51. Eu sunt Pâinea vie, care s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii."
52. La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, și ziceau: "Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?"
53. Isus le-a zis: "Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului, și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă.
54. Cine mănâncă trupul Meu, și bea sângele Meu, are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55. Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură.
56. Cine mănâncă trupul Meu, și bea sângele Meu, rămâne în Mine, și Eu rămân în el.
57. După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi și el prin Mine.
58. Astfel este pâinea, care s-a pogorât din cer, nu ca mana, pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit: cine mănâncă pâinea aceasta, va trăi în veac."
59. Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăța pe oameni în Capernaum.
60. Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: "Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?"
61. Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: "Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62. Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…
63. Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu, sunt duh și viață.
64. Dar sunt unii din voi care nu cred." Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred, și cine era cel ce avea să-L vândă.
65. Și a adăugat: "Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu."
66. Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi, și nu mai umblau cu El.
67. Atunci Isus a zis celor doisprezece: "Voi nu vreți să vă duceți?"
68. "Doamne", I-a răspuns Simon Petru, "la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice.
69. Și noi am crezut, și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu."
70. Isus le-a răspuns: "Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac."
71. Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.


Selectați alt capitol de mai jos



sus