Iosua 14

1. Iată locurile pe care le-au primit copiii lui Israel ca moștenire în țara Canaanului, pe care li le-au împărțit între ei preotul Eleazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor copiilor lui Israel.
2. Împărțirea s-a făcut prin sorți, cum poruncise Domnul prin Moise, pentru cele nouă seminții și jumătate.
3. Căci Moise dăduse o moștenire celor două seminții și jumătate de cealaltă parte a Iordanului; dar Leviților nu le dăduse moștenire printre ei.
4. Fiii lui Iosif, alcătuiau două seminții: Manase și Efraim; și Leviților nu li s-a dat parte în țară, afară de cetățile pentru locuit, cu locurile goale dimprejurul lor pentru turmele și averile lor.
5. Copiii lui Israel au făcut întocmai după poruncile pe care le dăduse lui Moise Domnul, și au împărțit țara.
6. Fiii lui Iuda s-au apropiat de Iosua, la Ghilgal; și Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, i-a zis: "Știi ce a spus Domnul lui Moise, omul lui Dumnezeu, cu privire la mine și cu privire la tine, la Cades-Barnea.
7. Eram în vârstă de patruzeci de ani când m-a trimis Moise, robul Domnului, din Cades-Barnea, ca să iscodesc țara, și i-am adus știri așa cum îmi spunea inima mea curată.
8. Frații mei care se suiseră împreună cu mine au tăiat inima poporului, dar eu am urmat în totul calea Domnului, Dumnezeului meu.
9. Și în ziua aceea Moise a jurat, și a zis: "Țara în care a călcat piciorul tău, va fi moștenirea ta pe vecie, pentru tine și pentru copiii tăi, pentru că ai urmat în totul voia Domnului, Dumnezeului meu".
10. Acum iată că Domnul m-a ținut în viață, cum a spus. Sunt patruzeci și cinci de ani de când vorbea Domnul astfel lui Moise, când umbla Israel prin pustie; și acum iată că azi sunt în vârstă de optzeci și cinci de ani.
11. Și astăzi, sunt tot așa de tare ca în ziua când m-a trimis Moise; am tot atâta putere cât aveam atunci, fie pentru luptă, fie pentru ca să merg în fruntea voastră.
12. Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea; căci ai auzit atunci că acolo sunt Anachimi, și că sunt cetăți mari și întărite. Domnul va fi, poate, cu mine, și-i voi izgoni, cum a spus Domnul".
13. Iosua a binecuvântat pe Caleb, fiul lui Iefune, și i-a dat ca moștenire Hebronul.
14. Astfel Caleb, fiul lui Iefune, Chenizitul, a avut de moștenire până în ziua de azi Hebronul, pentru că urmase în totul calea Domnului, Dumnezeului lui Israel.
15. Hebronul se chema mai înainte Chiriat-Arba: Arba fusese omul cel mai mare dintre Anachimi. Și țara s-a odihnit de război.


Selectați alt capitol de mai jos



sus