Luca 9

1. Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere și stăpânire peste toți dracii, și să vindece bolile.
2. Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăția lui Dumnezeu, și să tămăduiască pe cei bolnavi.
3. "Să nu luați nimic cu voi pe drum", le-a zis El; "nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.
4. În orice casă veți intra, să rămâneți acolo, până veți pleca din locul acela.
5. Și dacă nu vă vor primi oamenii, să ieșiți din cetatea aceea, și să scuturați praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor."
6. Ei au plecat, și au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia, și săvârșind pretutindeni tămăduiri.
7. Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârșite de Isus, și sta în cumpănă, neștiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morți;
8. alții ziceau că s-a arătat Ilie; și alții ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime.
9. Dar Irod zicea: "Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare acesta, despre care aud astfel de lucruri?" Și căuta să-L vadă.
10. Apostolii, când s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine, și S-a dus la o parte, lângă o cetate, numită Betsaida.
11. Noroadele au priceput lucrul acesta, și au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăția lui Dumnezeu, și vindeca pe cei ce aveau trebuință de vindecare.
12. Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat, și I-au zis: "Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele și cătunele de primprejur să găzduiască și să-și caute de ale mâncării; pentru că aici suntem într-un loc pustiu."
13. Isus le-a zis: "Dați-le voi să mănânce!" Dar ei au răspuns: "N-avem decât cinci pâini și doi pești; afară numai dacă ne vom duce noi înșine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta."
14. Și erau aproape cinci mii de bărbați. Isus a zis ucenicilor Săi: "Puneți-i să șadă jos în cete de câte cincizeci."
15. Așa au și făcut: i-au pus pe toți să șadă jos.
16. Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, Și-a ridicat ochii spre cer, și le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt, și le-a dat ucenicilor să le împartă norodului.
17. Au mâncat toți, și s-au săturat; și au ridicat douăsprezece coșuri pline cu fărâmiturile rămase.
18. Într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare: "Cine zic oamenii că sunt Eu?"
19. Ei I-au răspuns: "Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții zic că ești Ilie; alții zic că a înviat un proroc din cei din vechime."
20. "Dar voi", i-a întrebat El, "cine ziceți că sunt?" "Hristosul lui Dumnezeu!" I-a răspuns Petru.
21. Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.
22. Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoții cei mai de seamă și de cărturari, să fie omorât, și a treia zi să învie.
23. Apoi a zis tuturor: "Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi, și să Mă urmeze.
24. Fiindcă oricine va voi să-și scape viața, o va pierde; dar oricine își va pierde viața pentru Mine, o va mântui.
25. Și ce ar folosi un om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși?
26. Căci de oricine se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina și Fiul omului de el, când va veni în slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri.
27. Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.
28. Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan și pe Iacov, și S-a suit pe munte să Se roage.
29. Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfățișarea feței, și îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.
30. Și iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbați: erau Moise și Ilie,
31. care se arătaseră în slavă, și vorbeau despre sfârșitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim.
32. Petru și tovarășii lui erau îngreuiați de somn; dar, când s-au deșteptat bine, au văzut slava lui Isus, și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El.
33. În clipa când se despărțeau bărbații aceștia de Isus, Petru a zis lui Isus: "Învățătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise și una pentru Ilie." Nu știa ce spune.
34. Pe când vorbea el astfel, a venit un nor, și i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat, când i-au văzut intrând în nor.
35. Și din nor s-a auzit un glas, care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultați."
36. Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut, și n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.
37. A doua zi, când s-au pogorât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus.
38. Și un om din mijlocul mulțimii a strigat: "Învățătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.
39. Îl apucă un duh, și deodată răcnește; și duhul îl scutură cu putere, așa că băiatul face spumă la gură, și cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropșit de tot.
40. Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, și n-au putut.
41. "O neam necredincios și pornit la rău", a răspuns Isus; "până când voi fi cu voi și vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău."
42. Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ, și l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat, și l-a dat înapoi tatălui său.
43. Și toți au rămas uimiți de mărirea lui Dumnezeu. Pe când toți se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:
44. "Voi ascultați bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!"
45. Dar ucenicii nu înțelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; și se temeau să-L întrebe în privința aceasta.
46. Apoi le-a venit în gând să știe cine dintre ei ar fi cel mai mare.
47. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaș, l-a pus lângă El,
48. și le-a zis: "Oricine primește pe acest copilaș, în Numele Meu, pe Mine Mă primește; și oricine Mă primește pe Mine, primește pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toți, acela este mare."
49. Ioan a luat cuvântul, și a zis: "Învățătorule, noi am văzut pe un om scoțând draci în Numele tău; și l-am oprit, pentru că nu merge după noi."
50. "Nu-l opriți", i-a răspuns Isus, "fiindcă cine nu este împotriva voastră, este pentru voi."
51. Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat fața hotărât să meargă la Ierusalim.
52. A trimis înainte niște soli, care s-au dus și au intrat într-un sat al Samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.
53. Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.
54. Ucenicii Săi, Iacov și Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: "Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut Ilie?"
55. Isus S-a întors spre ei, i-a certat, și le-a zis: "Nu știți de ce duh sunteți însuflețiți!
56. Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască." Și au plecat într-alt sat.
57. Pe când erau pe drum, un om i-a zis: "Doamne, Te voi urma oriunde vei merge."
58. Isus i-a răspuns: "Vulpile au vizuini, și păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Și odihni capul."
59. Altuia i-a zis: "Vino după Mine!" "Doamne", I-a răspuns el, "lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu."
60. Dar Isus i-a zis: "Lasă morții să-și îngroape morții, și tu du-te de vestește Împărăția lui Dumnezeu."
61. Un altul a zis: "Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei."
62. Isus i-a răspuns: "Oricine pune mâna pe plug, și se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăția lui Dumnezeu."


Selectați alt capitol de mai jos



sus