Proverbe 15

1. Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.
2. Limba înțelepților dă știință plăcută, dar gura nesocotiților împroașcă nebunie. –
3. Ochii Domnului sunt în orice loc, ei văd pe cei răi și pe cei buni. –
4. Limba dulce este un pom de viață, dar limba stricată zdrobește sufletul. –
5. Nesocotitul disprețuiește învățătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înțelept. –
6. În casa celui neprihănit este mare belșug, dar în câștigurile celui rău este tulburare. –
7. Buzele înțelepților seamănă știința, dar inima celor nesocotiți este stricată. –
8. Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. –
9. Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubește pe cel ce umblă după neprihănire. –
10. Cine părăsește cărarea este aspru pedepsit, și cine urăște mustrarea va muri. –
11. Locuința morților și Adâncul sunt cunoscute Domnului, cu cât mai mult inimile oamenilor! –
12. Batjocoritorului nu-i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înțelepți. –
13. O inimă veselă înseninează fața; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit. –
14. Inima celor pricepuți caută știința, dar gura nesocotiților găsește plăcere în nebunie. –
15. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulțumită are un ospăț necurmat. –
16. Mai bine puțin, cu frică de Domnul, decât o mare bogăție, cu tulburare! –
17. Mai bine un prânz de verdețuri, și dragoste, decât un bou îngrășat, și ură. –
18. Un om iute la mânie stârnește certuri, dar cine este încet la mânie potolește neînțelegerile. –
19. Drumul leneșului este ca un hățiș de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. –
20. Un fiu înțelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit disprețuiește pe mama sa. –
21. Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. –
22. Planurile nu izbutesc, când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici. –
23. Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, și ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! –
24. Pentru cel înțelept cărarea vieții duce în sus, ca să-l abată de la locuința morților, care este jos. –
25. Domnul surpă casa celor mândri, dar întărește hotarele văduvei. –
26. Gândurile rele sunt urâte Domnului, dar cuvintele prietenoase sunt curate înaintea Lui. –
27. Cel lacom de câștig își tulbură casa, dar cel ce urăște mita va trăi. –
28. Inima celui neprihănit se gândește ce să răspundă, dar gura celor răi împroașcă răutăți. –
29. Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniți. –
30. O privire prietenoasă înveselește inima, o veste bună întărește oasele. –
31. Urechea care ia aminte la învățăturile care duc la viață, locuiește în mijlocul înțelepților. –
32. Cel ce leapădă certarea își disprețuiește sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. –
33. Frica de Domnul este școala înțelepciunii, și smerenia merge înaintea slavei. –


Selectați alt capitol de mai jos



sus