Proverbe 17

1. Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă! –
2. Un argat cu minte stăpânește peste fiul care face rușine, și va împărți moștenirea cu frații lui.
3. Tigaia lămurește argintul, și cuptorul lămurește aurul; dar Cel ce încearcă inimile, este Domnul. –
4. Cel rău ascultă cu luare aminte la buza nelegiuită, și mincinosul pleacă urechea la limba nimicitoare. –
5. Cine își bate joc de sărac, își bate joc de Cel ce l-a făcut; cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. –
6. Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor, și părinții sunt slava copiilor lor. –
7. Cuvintele alese nu se potrivesc în gura unui nebun; cu cât mai puțin cuvintele mincinoase în gura unui om de viță aleasă! –
8. Darurile par o piatră scumpă în ochii celor ce le primesc: ori încotro se întorc, izbândesc. –
9. Cine acoperă o greșeală, caută dragostea, dar cine o pomenește mereu în vorbirile lui, dezbină pe prieteni. –
10. O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decât o sută de lovituri pe cel nebun. –
11. Cel rău nu caută decât răscoală, dar un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. –
12. Mai bine să întâlnești o ursoaică jefuită de puii ei, decât un nebun în timpul nebuniei lui. –
13. Celui ce întoarce rău pentru bine, nu-i va părăsi răul casa. –
14. Începutul unei certe este ca slobozirea unor ape; de aceea, curmă cearta înainte de a se înteți. –
15. Cel ce iartă pe vinovat și osândește pe cel nevinovat, sunt amândoi o scârbă înaintea Domnului. –
16. La ce slujește argintul în mâna nebunului? Să cumpere înțelepciunea?… Dar n-are minte. –
17. Prietenul adevărat iubește oricând, și în nenorocire ajunge ca un frate. –
18. Omul fără minte dă chezășie, se pune chezaș pentru aproapele său. –
19. Cine iubește certurile iubește păcatul, și cine-și zidește poarta prea înaltă, își caută pieirea. –
20. Cel cu inimă prefăcută nu găsește fericirea, și cel cu limba stricată cade în nenorocire. –
21. Cine dă naștere unui nebun va avea întristare, și tatăl unui nebun nu poate să se bucure. –
22. O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. –
23. Cel rău primește daruri pe ascuns, ca să sucească și căile dreptății. –
24. Înțelepciunea este în fața omului priceput, dar ochii nebunului o caută la capătul pământului. –
25. Un fiu nebun aduce necaz tatălui său, și amărăciune celei ce l-a născut. –
26. Nu este bine să osândești pe cel neprihănit la o gloabă, nici să lovești pe cei de neam ales din pricina neprihănirii lor. –
27. Cine își înfrânează vorbele, cunoaște știința, și cine are duhul potolit este un om priceput. –
28. Chiar și un prost ar trece de înțelept dacă ar tăcea, și de priceput dacă și-ar ține gura.


Selectați alt capitol de mai jos



sus