Psalmul 141

(Un psalm al lui David.)
1. Doamne, eu Te chem; vino degrabă la mine! Ia aminte la glasul meu, când Te chem!
2. Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, și ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!
3. Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele, și păzește ușa buzelor mele!
4. Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate împreună cu oamenii care fac răul, și să nu mănânc din ospețele lor!
5. Lovească-mă cel neprihănit, căci lovirea lui îmi este binevenită; pedepsească-mă, căci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Să nu-mi întorc capul de la ea: dar rugăciunea mea se va înălța într-una împotriva răutății lor.
6. Când li se vor prăvăli judecătorii de-a lungul stâncilor, atunci vor asculta cuvintele mele, și vor vedea că sunt plăcute.
7. Cum se brăzdează și se spintecă pământul, așa ni se risipesc oasele la gura mormântului.
8. De aceea, către Tine, Doamne, Dumnezeule, îmi îndrept ochii, la Tine caut adăpost; nu-mi părăsi sufletul!
9. Păzește-mă de cursa pe care mi-o întind ei, și de piedicile celor ce fac răul!
10. Să cadă cei răi în lațurile lor, în timp ce eu să scap!


Selectați alt capitol de mai jos



sus