Psalmul 52

(Către mai marele cântăreților. O cântare a lui David. Făcută cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, când zicea: "David s-a dus în casa lui Ahimelec.")
1. Pentru ce te fălești cu răutatea ta, asupritorule? Bunătatea lui Dumnezeu ține în veci.
2. Limba ta nu născocește decât răutate, ca un brici ascuțit, viclean ce ești!
3. Tu iubești mai degrabă răul decât binele, mai degrabă minciuna decât adevărul. –
4. Tu iubești numai cuvinte nimicitoare, limbă înșelătoare!
5. De aceea și Dumnezeu te va doborî pe vecie, te va apuca și te va ridica din cortul tău, și te va dezrădăcina din pământul celor vii. –
6. Cei fără prihană vor vedea lucrul acesta, se vor teme, și vor râde de el, zicând:
7. "Iată omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se încredea în bogățiile lui cele mari, și se bizuia pe răutatea lui."
8. Dar eu sunt în Casa lui Dumnezeu ca un măslin verde, mă încred în bunătatea lui Dumnezeu, în veci de veci.
9. Te voi lăuda totdeauna, pentru că ai lucrat; și, în fața copiilor Tăi, voi nădăjdui în Numele Tău, căci este binevoitor.


Selectați alt capitol de mai jos



sus