Zaharia 5

1. Am ridicat din nou ochii, și m-am uitat, și iată că era un sul de carte, care zbura.
2. El m-a întrebat: "Ce vezi?" Eu am răspuns: "Văd un sul de carte zburând; are o lungime de douăzeci de coți, și o lățime de zece coți".
3. Și el mi-a zis: "Acesta este blestemul care este peste toată țara; căci, după cum este scris pe el, orice hoț, și oricine jură strâmb va fi nimicit cu desăvârșire de aici.
4. Îl trimit – zice Domnul oștirilor, – ca să intre în casa hoțului și a celui ce jură strâmb în Numele Meu, ca să rămână în casa aceea, și s-o mistuie împreună cu lemnele și pietrele ei."
5. Îngerul, care vorbea cu mine, a înaintat, și mi-a zis: "Ridică ochii, și privește ce iese de acolo."
6. Eu am răspuns: "Ce este aceasta?" Și el a zis: "Iese efa." Și a adăugat: "Aceasta este nelegiuirea lor în toată țara."
7. Și iată că se ridica un talant de plumb, și în mijlocul efei, ședea o femeie.
8. El a zis: "Aceasta este nelegiuirea!" Și i-a dat brânci în efă, și a aruncat bucata de plumb peste gura efei.
9. Am ridicat ochii și m-am uitat, și iată că s-au arătat două femei. În aripile lor sufla vântul: ele aveau aripi ca ale cocostârcului. Au ridicat efa între pământ și cer.
10. Atunci am întrebat pe îngerul, care vorbea cu mine: "Unde duc ele efa?"
11. El mi-a răspuns: "Se duc să-i zidească o casă în țara Șinear, ca să fie așezată acolo și să rămână pe locul ei."


Selectați alt capitol de mai jos



sus