Istorie Creştină:

Monofizitismul

Eutychianismul

Informaţii generale

Monofizitismul este doctrina care susţine că Isus Hristos a avut numai o natură, nu două – divină şi omenească.  Această credinţă este cunoscută sub numele de Eutychianism, după Eutyches, un arhimandrit de la mijlocul secolului 5 dintr-o mănăstire a Constantinopolului. Eutyches învăţa că în Isus Hristos, umanitatea a fost absorbită de divinitate, „dizolvată ca o picătură de miere în mare”.  Eutyches lupta împotriva doctrinei Nestorian care susţinea că cele două naturi ale lui Hristos reprezentau două persoane diferite. Doctrina lui a fost condamnată ca fiind eretică, la Conciliul de la Chalcedon în 451.

Monofizitism strict sau Eutychianismul explică una din naturile lui Hristos în unul din patru moduri:  

bullet

Natura umană este absorbită de cea divină;  

bullet

Cuvântul divin (Logos) dispare în umanitatea lui Hristos;

bullet

O a treia natură unică este creată din combinaţia naturilor divină şi umană;  

bullet

Este o compoziţie (un întreg natural) de umanitate şi divinitate, fără confuzie.  

Un Monofizitism mai moderat, a fost avansat de Severus (c. 465 - 538), patriarhul Antiohiei. Era mai puţin rigid şi în multe feluri diferit numai nominal de doctrinele conciliului de la Chalcedon. Cu toate acestea, toţi Monofiziţii au respins formulele dogmatice, iar eforturile de a se atinge un compromis acceptabil au eşuat. În secolul 6, Monofizitismul avea o bază puternic instituţională în trei biserici: cea Armeniană, cea Coptică şi cea Iacobită, toate rămânând nominal Monofizite astăzi.

Agnes Cunningham

Bibliografie
R C Chesnut, Three Monophysite Christologies (1976); W H C Freud, The Rise of the Monophysitic Movement (1972).

Monofizitism

Eutychianism

Informaţii avansate  

Derivat din monos, „unic” şi physis, „natură”, monofizismul este doctrina care susţine că Hristos care a luat trup de carne a avut numai o singură natură divină, înveşmântată în carne umană. Uneori este numită Eutychianism, după Eutyches (m. 454), unul dintre apărătorii săi de seamă. Deoarece Conciliul de la Chalcedon, care a confirmat ca ortodoxă doctrina celor două naturi, divină şi umană, monofizitismul a fost considerat eretic. Rădăcinile sale probabil merg până la Apollinaris (c. 370), care a pus accent mare pe fuziunea divinului cu umanul. Alexandria (opusă de Antiohia) a devenit citadela doctrinei lui, şi Cyril, deşi considerat ortodox, a furnizat combustibil pentru focul aprins de succesorul său, Dioscorus, şi Eutyches, care a negat că trupul lui Hristos a avut aceeaşi compoziţie ca şi cele ale oamenilor. Oponentul lor de seamă a fost Leo I al Romei, a cărui formulare a doctrinei celor două naturi într-o singură persoană a triumfat. la Chalcedon.

Monofizitismul a avut tendinţa să se dividă în două mari grupuri Julianişti, care ţineau la nemurirea şi incoruptibilitatea trupului de carne al lui Hristos şi cei mai ortodocşi Severiani, care respingeau vederile Eutychiane care susţineau că umanul şi divinul se amestecau complet în întrupare. În urma iacobiţilor sirieni şi în bisericile Coptice şi etiopiene (şi cu o extindere limitată în cele Armenian) supravieţuieşte  până în ziua de astăzi.  

D A Hubbard

(Elwell Evangelical Dictionary)

Bibliografie
A A Luce, Monophysitism Past and Present; R V Sellers, Two Ancient Christologies and The Council of Chalcedon; E R Hardy, Christian Egypt: Church and People; W H C Frend, The Rise of the Monophysite Movement; W A Wigram, The Separation of the Monophysites.

Informaţii adiţionale

Citând din American College Dictionary (cel al lui Webster este similar):
Monofizitismul, susţinând că este în Hristos doar o singură natură sau o singură natură mixtă, în parte divină şi în parte umană, ca şi membrii Bisericii Coptice din Egipt.  

Această definiţie, incluzând două interpretări diferite, pare a fi sursa unei probleme. Bisericile ortodoxe din est acceptă aparent prima definiţie (o singură natură) în timp ce (ortodocşii orientali şi) Biserica Coptică o acceptă pe cea de-a doua. (o natură mixtă, parte divină şi parte umană). Din nefericire, ambele grupuri folosesc exact aceleaşi cuvinte pentru două concepte diferite şi aceasta poate fi sursa unei neînţelegeri şi a unui conflict de durată.  

Înţelegerea definiţiei de către protestanţi şi catolici este mai aproape de definiţia Bisericii Coptice.  

Se pare că Biserica Estică Ortodoxă (Rusă, Greacă), folosindu-şi înţelegerea lor asupra cuvântului, alege să critice Bisericile Ortodoxe Orientale, concluzionând că acele biserici cred că natura umană dispare efectiv în cea divină. Această pretenţie este respinsă vehement de Bisericile Orientale Ortodoxe, deoarece aceasta NU este o descriere a credinţelor lor. Credinţele lor implică o natură mixtă , compusă din două părţi componente.  

Aceasta pare să fie o problemă de semantică , unde cele două biserici folosesc acelaşi cuvânt care se referă la lucruri semnificativ diferite. De fapt, conflictul între cele două Biserici este destul de intens şi imprimat în ambele biserici, încât cuvântul este un punct declanşator de controversă.  

Datorită acestui criticism intens din partea Bisericilor Estice Ortodoxe, Bisericile Orientale Ortodoxe a ales să nu folosească cuvântul monofizitism, în descrierea credinţelor lor. Aparent, ei nu vor să admită că acel cuvânt este tehnic potrivit (dar cu un cu totul alt sens) deoarece cuvântul ar oferi Bisericii Ortodoxe estice mai mult combustibil pentru criticismul lor. Biserica Coptică spune chiar că nu a discutat niciodată oficial despre monofizitism.  

Deci, prin ochi vestici, Biserica Coptică şi celelalte Biserici orientală Ortodoxe urmează principiul monofizitismului, folosind principiul monofizitismului, folosind definiţia normală vestică ce implică o natură mixtă. Dar, datorită repercusiunilor din Bisericile Estice Ortodoxe, ei niciodată nu folosesc acel cuvânt pentru a descrie acea parte a credinţelor lor.  

Articolele de mai sus, au fost ambele scrise de autori vestici, care au descris Biserica Coptică, ce conţine monofizitism. Folosirea celor două definiţii din dicţionar pentru acest cuvânt trebuie considerată dacă aceste articole sunt citite de către membrii oricărei Biserici Ortodoxe.  

(Editor, BELIEVE)