Acoperirea Capului:

Pavel şi capul femeii


 

Ceea ce urmează este un lung comentariu asupra lui 1 Corinteni 11:3-16. Salvaţi-vă cât mai aveţi timp!

 

Barbara a scris:

Desigur, mie mi-a plăcut interpretarea ta a lui 1 Corinteni 11:3-16 mult mai mult decât imaginea pe care mi-am făcut-o când doar am citit versetele în mod literal. Din nefericire, mulţi oameni nu au educaţia în teologie pe care o ai tu (inclusiv eu) deci ar fi ajutător pentru mine în împărtăşirea acestei interpretări cu alţii pentru a cunoaşte cum ai ajuns la această concluzie cu acest înţeles.

 

Aceste 14 versete sunt printre cele mai grele de urmat din Biblie, în special de vreme ce lumea s-a schimbat atât de dramatic. În explicaţia ce urmează, îl parafrazez în mare parte pe Christopher Bryan, care este un profesor al Noului Testament la şcoala de divinitate din Universitatea de Sud din Sewanee; în Bible Background Commentary; (Comentariul fundalului Bibliei) şi What Paul REALLY Said About Women, (Ce a spus DE FAPT Pavel despre femei) de John Temple Bristow.

 

Cheia iniţială pentru a înţelege mai bine pasajul este cuvântul grec akatakalyptos, pe care cele mai multe traduceri ale noastre îl redau ca „dezvelit” (versiunea NRSV) sau „descoperit.” În Levitic 13:45, totuşi el spune că o persoană care are „lepră” trebuie să semnalizeze acea stare lumii stând murdară şi cu părul „ne-pieptănat” - akatakalyptos. Sunt destul de sigur că acest cuvânt nu este nicăieri altundeva folosit în Biblie decât în traducerea Septuagintă (greacă) a lui Levitic şi 1 Corinteni. (De exemplu, când versiunea NRSV spune că Noe era „descoperit,” Septuaginta spune că el era gol.)

 

Akatakalyptos de fapt înseamnă „descoperit” – rădăcina cuvântului este kalypto, a acoperi, plus prepoziţia kata, sau „până jos,” plus negaţia a­-. Totuşi, trebuie să ne amintim că în majoritatea locurilor din lumea antică Mediteraneană, de fapt toate femeile adulte purtau acoperitoare ale capului tot timpul. În Palestina evreiască, dacă un bărbat care nu era soţul tău sau un membru intim al familiei tale îţi vedea părul desfăcut, soţul tău avea motive legale pentru divorţ!!

 

(Incidental, de aceea oamenii presupun că „păcătosul” nenumit din Luca 7:36-50 era o prostituată – pentru ca povestea să meargă, trebuie să fim în stare să vedem părul ei desfăcut, curgând. Astfel, femeia era fie sora, soţia sau logodnica lui Isus (după cum este implicat în a patra Evanghelie, când Maria din Betania face aceasta), sau ea nu este ceea ce noi obişnuim să numim o fată „drăguţă.”)

 

În cartea What Paul REALLY Said About Women, John Temple Bristow scrie,

 

„Pentru iudei, închinarea fără a avea capul acoperit era privită cu dezaprobare severă … ei credeau că Shekhinah [un cuvânt adesea antropomorfizat feminin], slava şi strălucirea celui Atotputernic îl înconjoară pe închinător şi rămâne peste bărbatul sau femeia care este plăcută lui Dumnezeu. De aceea, era privit ca un act de reverenţă şi umilinţă ca o persoană sî poarte o acoperitoare a capului în timpul închinării [de exemplu, voaluri pentru femei şi şaluri de rugăciune pentru bărbaţi], tocmai precum Moise purta un voal după ce a coborât de pe Muntele Sinai … Unii oamenii purtau ceva pe capul lor mereu, fie că erau treji, fie că dormeau.

 

„Femeilor evreieşti li se cerea să îşi poarte părul legat oricând îşi părăseau locuinţele. Părul dezlegat, curgător era considerat ca senzual şi aproape o formă de nuditate. Dacă o femeie îşi lăsa părul să cadă în public ea era privită ca ispitind bărbaţii să păcătuiască. De aceea, Mishnah declara că un soţ ar putea divorţa de soţia sa şi să nu trebuiască să îi dea înapoi zestrea ei în cazul în care ea „merge cu părul nestrâns … sau vorbeşte cu orice om” [care nu este înrudit cu ea]… „Cu ce diferă un bărbat de o femeie?” întreabă Mishnah. „El poate merge cu părul nelegat.””

 

Mai mult, termenul natural pentru purtarea pe capul tău a ceva este epi. Pavel a scris, kata, literal „în jos.” Cuvântul grec pentru păr este thrix, dar Pavel a folosit komao, a purta păr lung – deşi părul scurt pentru bărbaţi era atunci stilul aprobat, într-o generaţie mai timpurie în Corint, părul lung la bărbaţi era un semn al aristocraţiei. (În versetul 14, cuvântul fysis (fizică) însemna natură sau ordine naturală, dar în acest context particular, o traducere mai clară ar fi, un obicei de mult stabilit.)

 

Părul femeii era un obiect comun de poftă atunci, şi o femeie care eşua să îşi acopere capul ei era mai degrabă ca o femeie de azi care ar veni la biserică purtând o sfoară în formă de G. În Palestina evreiască, femeile chiar îşi înveleau feţele lor – adesea un ochi era tot ceea ce era arătat, astfel că femeia putea să vadă unde mergea. În multe părţi ale lumii, femeile dintr-o clasă de mai sus lipsite de acoperitori ale capului pentru ca să poată să îşi arate coafura lor incredibil de elaborată – unele dintre acele înfăşurători le luau mai mult timp pentru a fi obţinute decât înfăşurătoarele ca un porumb.

 

De asemenea, trebuie să ne amintim că lumea lui Pavel, şi Corintul în particular, era împânzit de secte care dădeau o închinare orgiacă zeilor şi zeiţelor păgâne, şi că părul ciufulit al unei femei arăta că ea era o preoteasă a lui Isis (care avea o mare urmărire în Corint), Bacchus, sau din alte religii „bacchanaliane.”

 

Dar rezultatul este, dacă ai fi trăit în Corint cam în anii grosolani 50 C.E., fie erai o femeie bogată de clasă înaltă cu o coafură elaborată care lua ore şi ore pentru a fi realizată; fie erai o femeie obişnuită cu păr care era înfăşurat ordonat sau „legat” şi acoperit cu un voal; dau erai o prostituată; sau luai parte într-o orgie ca o parte a închinării tale a lui Isis sau a altor zei sau zeiţe păgâne.

 

În originalul grec, Pavel spune, „Fiecare bărbat care se roagă sau prooroceşte” – adică, este în fruntea adunării conducând un serviciu de închinare („prooroceşte” în acest context însemna predică) – „în timp ce are [ceva] pe capul său, îşi umileşte capul său.” (Cuvântul pe care l-am tradus „umileşte” înseamnă literal „aduce urâţenie / ruşine / dezonoare / murdărie pe.”)

 

Bristow spune, „Obiceiul evreiesc de a purta acoperitoare ale capului în timpul închinării era legată de ideea (Shekinah) [slavei] lui Dumnezeu strălucind pe cel credincios. La fel precum cineva ar putea purta o pălărie pentru a se feri de razele soarelui, cineva ar purta o pălărie când intră în strălucirea splendorii lui Dumnezeu. Obiceiul de a purta ceva pe cap a devenit un simbol al felului de slavă pe care Moise îl acoperea cu un voal.” Dar Pavel spune că bărbaţii nu trebuie să aibă nimic care să atârne în jos pe capetele lor pentru că al lor cap nu este Moise – ci Hristos. (Şi capul lui Hristos este Dumnezeu.) „A-ţi acoperi capul, pare să spună Pavel, înseamnă să acţionezi ca unul căruia îi este ruşine de Hristos, capul nostru, care este imaginea şi slava lui Dumnezeu.”

 

În greaca literară, Pavel continuă, „Dar fiecare femeie care se roagă sau prooroceşte cu capul akatalyptos îşi umileşte capul ei, de vreme ce aceasta este acelaşi lucru cu a avea capul ras.” Bristow întreabă, dacă Pavel a fost la fel de egalitarist ca el, argumentează Bristow, de ce el nu spus şi el să nu „kata” ele însele? Pentru că părul femeii avea o semnificaţie socială diferită. „Pentru o femeie evreiască a-ţi dezlega părul în public ar fi fost chiar mai dramatic decât pentru o femeie de azi să îşi arunce inelul ei de căsnicie.”

 

Întâmplător, versetul 6 spune literal, „Căci dacă o femeie nu este acoperită, îşi împarte îşi taie părul [ei]” (multe prostituate îşi purtau părul tăiat aproape); „dar dacă [este] urât / dezonorant / murdar să îşi taie [părul ei] sau să se radă, ea ar trebui să se acopere.”

 

În toată istoria, majoritatea femeilor purtau păr mai lung decât cel al majorităţii bărbaţilor, probabil ca mijloace de diferenţiere sexuală – bărbaţi, la urma urmei, pot să îşi lase bărbile să crească. În general un cap ras era un semn al jelirii. Dar îmi amintesc în Al Doilea Război Mondial, cum femeile era umilite prin rasul capului, şi deşi nu pot găsi ceva în vre-una din cărţile de referinţă pe care le am la îndemână, aş paria foarte mult pe faptul că aceasta era o umilinţă şi în urmă cu 2000 de ani.

 

Dar observaţi ce a furişat aici Pavel – dacă un bărbat conduce un serviciu de închinare, el trebuie să facă X, şi dacă o femeie conduce un serviciu de închinare, ea trebuie să facă Y. LIMBAJUL ESTE IDENTIC! În Iudaism, femeilor nu li se permitea să conducă închinarea publică, şi Pavel era un Fariseu bun înainte să fie „măcelărit de Duhul.” Dacă Pavel credea că femeile nu ar trebui să fie lidere ale închinării publice în primul rând, el ar fi spus ceva asemănător cu aceasta: „Dacă un bărbat conduce un serviciu divin, el trebuie să facă X, dar acele femei despre care am auzit că ele conduc închinarea în Corint ar trebui să înceteze aceasta chiar acum.”

 

Christopher Bryan a scris, „Întâi Corinteni 11:5 şi 13 ar trebui să fie tradus „cu părul ei desfăcut” sau „cu părul ei dezlegat.” Versetul 10 ar trebuie atunci să fie tradus a însemna ceea ce chiar marginea traducerii RSV admite că înseamnă într-adevăr: „o femeie ar trebui să îşi aibă capul ei sub control.” ... Preocuparea lui Pavel este că prorociţele din Corint încep să se asemene cu închinătorii unui cult orgiac. Să spunem sincer, preocuparea lui Pavel este ca creştinismul să nu apară ca fiind lipsit de respect ... Din nefericire, Pavel s-a simţit obligat să producă o justificare teologică pentru această poziţie.”

 

Pavel îşi începe „justificarea teologică” revenind mereu la Geneza 2, unde ha’adam, persoana, este împărţită în ha’ish, bărbatul, şi ha'ish-shah, femeia. (Atunci ca acum, era înţelegerea comună că persoana era bărbat şi că femeia a fost luată din latura persoanei – dar NU aceasta este ceea ce spune de fapt Biblia. Eu spun „despărţit” pentru că cuvântul care de obicei este tradus ca „coastă” este în dispută. El poate însemna de asemenea „un element structural vital integrităţii fizice,” ca şi coasta unei corăbii sau suportul unei clădiri, sau ar putea însemna „jumătate dintr-o pereche de uşi franţuzeşti.”)

 

În 11:3, unde Pavel vorbeşte despre soţi ca fiind „capii” soţiilor lor, cuvântul ar trebui tradus corect ca „sursă” mai degrabă decât ca „autoritate asupra” – altfel versetele 8 şi 9 nu au sens. (Există o ceartă între cărturari despre această interpretare a lui kephalay, btw, dar eu nu înţeleg toate nuanţele, deci nu voi intra în acestea.)

 

Şi vorbind despre versetele 8 şi 9 (mă voi întoarce puţin mai târziu la versetul 10) – versetul 8 reflectă înţelegerea obişnuită a lui Geneza 2, aşa cum am spus mai înainte. Când consideraţi versetul 9, este important să vă amintiţi că în ebraica originală, femeia a fost creată pentru a fi ezer kenegdo pentru bărbat – şi inteligentul Pavel a ştiut aceasta. Aceasta este singura dată în Biblie când această frază (mai mult sau mai puţin, „ajutor potrivit”) este aplicată unei fiinţe umane. În toate celelalte folosiri, Godde este umanitatea lui ezer kenegdo.

 

Cu alte cuvinte, înţelegerea tradiţională, a „perechii ajutorului” (dispensabil) este nepotrivită. Dumnezeu a împărţit fiinţa umană în bărbat şi femeie pentru că ha'adam AVEA NEVOIE de companie, sprijin şi tăria unei ezer kenegdo. Femeia nu a fost creată pentru a fi persoana care loveşte într-o parte, ci pentru a fi salvatorul „său”! (Ştiaţi că limba ebraică nu are nici un cuvânt pentru „lucru”?! – fiecare cuvânt este automat masculin cu excepţia cazului în care vorbeşti despre ceva specific feminin, ca adevărul, înţelepciunea, frumuseţea, slava, etc.)

 

Bryan observă că apelul la Geneza 2 „totuşi pe marginea implicării faptului că femeile sunt într-un fel inferioare bărbaţilor, Pavel, totuşi, caută unde argumentul conduce, declarând corect că nu aceasta este ceea ce el a vrut să spună:

 

„Cu toate acestea, în Hristos femeia nu este diferită de bărbat şi nici bărbatul faţă de femeie; căci după cum [Geneza 2 spune] femeia a fost făcută din bărbat, tot astfel acum bărbatul este născut din femeie. Toate lucrurile sunt de la Dumnezeu.”

 

De fapt Bryan este foarte aproape de o traducere a versetului 11, care se citeşte literal, „Cu toate acestea, nici femeia [nu poate fi] fără bărbat nici bărbatul fără femeie în Domnul; căci la fel precum femeia [a venit] din bărbat, de aceea în acelaşi fel bărbatul [vine] din femeie şi toate lucrurile [vin] din Dumnezeu.”

 

Bristow comentează, „Noţiunea veche despre femei afirma că ele sunt inferioare bărbaţilor pentru că Eva a fost creată din Adam. Pavel a observat că fiecare bărbat viu a venit din femeie (adică, s-a născut dintr-o femeie). Implicaţia este că dacă Eva ar fi fost inferioară lui Adam prin virtutea faptului că a fost făcută din trupul său, atunci fiecare bărbat este inferior mamei sale din acelaşi motiv.” Şi toate lucrurile au venit din Dumnezeu; dacă Dumnezeu l-a proiectat pe ha’adam, atunci Dumnezeu de asemenea a proiectat-o pe ha’ish şi ha’ish-shah.

 

Bryan continuă, „Din nefericire, efectul acestei declaraţii este că întregul argument, care a fost bazat pe diferenţa declarată dintre bărbat şi femeie, se prăbuşeşte. În mod evident, Pavel a ştiut că ai lui Corinteni vor fi destul de isteţi pentru a vedea aceasta. Schimbând tactica, el apelează mai întâi la bunul simţ (11:13), apoi (ca un Stoic)* la „natură” (11:14-15).”

 

(* Tarsul era un centru important al Stoicismului, şi Pavel era bine antrenat în acea filozofie.)

 

Bryan continuă, „Nici un apel nu este convingător, chiar faţă de Pavel, după cum este evident din comentariul său final, care este exact ceea ce spun adulţii unui copil când ei fie nu pot, fie nu vor da glas obiecţiei lor reale: „Pur şi simplu nu se face!” (11:16).”

 

Bible Background Commentary oferă ceea ce personal consider a fi cumva o mai buna explicaţie a lui 11:16: un „grup filozofic numit Scepticii au respins toate argumentele cu excepţia celui aproape universal acceptat: argumentul din obiceiuri: „pur şi simplu acest lucru nu se face aşa.””

 

Sentimentul meu este că Pavel încerca să acopere toate bazele – apelând mai întâi la teologia iudaică, de vreme ce Mişcarea Isus a început iudaică, şi aceasta este ceea ce el a ştiut cel mai bine; apoi după bunul simţ; apoi după Stoicism; apoi după Scepticism, o filozofie care afirmă că adevărul întregii cunoaşteri este în dubiu şi trebuie să fie testat.

 

Versetul 10 este probabil cel mai dificil de înţeles şi de tradus în întregul pasaj. NRSV îl redă astfel: „Din acest motiv o femeie trebuie să aibă un simbol al autorităţii pe capul ei, datorită îngerilor.” În versiunea greacă se spune, „Din cauza acestui lucru” (adică, raţionamentul din versetele 8 şi 9), „o femeie trebuie să aibă exousia pe/deasupra (epi, NU kata) capului, datorită / din pricina îngerilor.” SAU, „datorită / din pricina mesagerilor.”

 

Cuvântul grec pe care Pavel îl foloseşte este exousia, şi cred că versiunea NRSV arată sexismul său inconştient traducându-l ca un „simbol al autorităţii.” Exousia este folosit în legătură cu Dumnezeu, împăraţi, şi alţi conducători, şi înseamnă putere, drept, tărie, sau autoritate – şi nu este folosit niciodată în mod metaforic despre un articol de îmbrăcăminte. În Matei 9:6 şi 28:18, exousia epi înseamnă „autoritate asupra” – pământului şi respectiv asupra demonilor.

 

Nu doar aceasta, ci Pavel nu spune „capul ei,” el spune „CAPUL.” Cu alte cuvinte, „o femeie trebuie să aibă exousia deasupra capului” ar putea în mod egal să fie tradus prin, dat fiind contextul, că „o femeie / soţie trebuie să aibă putere asupra bărbatului / soţului [ei].” Eu personal presupun că Pavel a vrut să spună, „O femeie care conduce un serviciu de închinare ar trebui să poarte ceva pentru a arăta că ea este responsabilă” – nu că ea este o preoteasa a lui Isis care este gata să aibă un orgasm.

 

Se poate că „îngerii” sunt administratori divini care conduc Universal din partea lui Dumnezeu – aceasta era o parte din gândirea din primul secol, după cum este imaginea de azi a lui Sf. Petru ca portarul Raiului. Dacă acesta este înţelesul, Pavel spune că o femeie care conduce închinarea cu capul dezvelit arată lipsă de respect faţă de ordinea divină, Calea Prin Care Dumnezeu A Intenţionat Să Fie Lucrurile.

 

Ar putea fi că „îngerii” sunt puteri demonice, cosmice faţă de care este nevoie o protecţie – „fiii lui Dumnezeu” din Geneza 6:1-3, care au poftit după femeile umane. Adică, „dacă voi arătaţi ca un bacchanalian, aţi putea să fiţi violate.”

 

Bristow spune că înainte de Cincizecime, femeile nu erau recunoscute ca având autoritate spirituală; dar la Cincizecime, Duhul Sfânt sa coborât deopotrivă peste bărbaţi şi femei, şi Pavel îl citează pe Ioel ca spunând că deopotrivă fiii şi fiicele voastre vor prooroci, deopotrivă bărbaţi şi femei roabe vor primi Duhul Sfânt.

 

Spre deosebire de bărbaţii din evanghelii, femeile erau cele care primeau vizite de la îngeri – un înger a venit la Maria pentru a o convinge să îşi rişte viaţa, îngerii au anunţat Învierea femeilor ucenice la mormântul gol. Bristow spune că îngerii din versetul 10 pot simboliza noua autoritate spirituală care le-a fost conferită femeilor de către Duhul Sfânt. „Un lucru este sigur, totuşi: Pavel a afirmat că femeilor li s-a dat autoritate în Biserică.”

 

Sau s-ar putea ca „îngerii” să fie simpli mesageri din alte biserici creştine din alte sate sau oraşe, pe care femeile prorociţe din Corint nu trebuia să îi ofenseze. Majoritatea creştinilor din Corint erau, la urma urmei, echivalentul în primul secol al conducătorilor de camioane şi personalul care serveşte în cafenele cu linguri unsuroase. Aceasta este interpretarea pe care o prefer – Pavel spune în tot pasajul, „Nu mai daţi alte motive în plus celorlalte biserici care au rădăcinile ca iarba în mişcarea noastră copilărească de a vă discuta. Sunt obosit să tot primesc mesajul s—t de la versiunea mesagerilor din primul secol de pe vremea lui Petru, care mergeau pe bicicleta.”

 

În versetul 7, Pavel spune, „De aceea, într-adevăr un bărbat nu trebuie să aibă capul său acoperit, imaginea şi slava posesiunilor lui Dumnezeu; dar o femeie este slava unui bărbat.” În versetul 9, el ne aminteşte că femeia nu a fost creată pentru că bărbatul ARE NEVOIE DE femeie. El spune foarte tare că femeia NU a fost un gând ulterior, după cum mulţi încă cred azi; nu o distracţie, după cum pretindeau Esenienii; nu un obiect care trebuie să fie deţinut şi folosit, după cum credeau grecii (şi mulţi bărbaţi din lume încă cred aceasta azi!) – ea este „slava” bărbatului, sau în limba nativă a lui Pavel, Shekhinah.

 

Propria mea traducere foarte largă a lui 11:3-16 este:

 

Vreau ca voi să înţelegeţi că Hristos este sursa fiecărui om viu, şi Adam era sursa lui Eva, şi Dumnezeu este sursa lui Hristos. „Cap” ca în capul sau sursa unui izvor. Sursă de hrănire, care susţine fiinţa noastră, pe care Dumnezeu care a creat-o, a răscumpărat-o şi o susţine.

 

Orice bărbat care conduce închinare în public cu ceva pe capul său îşi necinsteşte capul său, dar orice femeie care conduce închinarea publică având capul său dezvelit îşi necinsteşte capul ei – este acelaşi lucru cu a avea capul ei ras. Căci dacă o femeie care vrea să fie într-o poziţie de conducere nu se conformează ideii obiceiului care este potrivit pentru femei, fel de bine ea şi-ar putea tăia părul ei scurt, ca o prostituată, sau s-ar rade în cap, ca şi când ea ar jeli.

 

După cum aţi ştiut toată viaţa voastră, multă vreme a fost un obicei deopotrivă pentru bărbaţi şi femei să se roage cu capul lor acoperit, aşa cum Moise şi-a acoperit capul său când slava lui Dumnezeu a fost peste el, ca nu cumva poporul său să fie orbit sau omorât. Dar eu spun că un bărbat nu ar trebui să conducă servicii de închinare cu un şal de rugăciune atârnând în spatele său, pentru că el este imaginea şi slava posesiunilor lui Dumnezeu. Pentru el a-şi acoperi capul său ar arăta ca şi când lui i-ar fi ruşine de Hristos, imaginea şi slava lui Dumnezeu.

 

Femeia, pe de alta parte, este slava bărbatului – ce a creat Dumnezeu după puţină practică. Într-adevăr, înţelegerea standard a lui Geneza 2 este că în loc ca femeia să dea naştere bărbatului, bărbatul „a dat naştere” femeii. Prin acelaşi simbol, bărbatul nu a fost creat pentru că femeia avea nevoie de el; femeia a fost creată pentru că bărbatul avea nevoie de ea.

 

În societatea noastră modernă de aproximativ 50 d. Hr., femeile drăguţe îşi ţin părul în cosiţe şi acoperit. În acest fel, ele nu erau confundate cu preotesele cultelor orgiace, sau prostituatele, sau mai rău. Deci când o femeie conduce un serviciu de închinare, ea trebuie să poarte un fel de simbol al autorităţii sale, astfel că oamenii să ştie că ea are dreptul să fie acolo. Şi pentru ca mesagerii de la Petru din Ierusalim să se dea jos din spatele meu în privinţa felului în care eu, Pavel, sunt un „snob” în privinţa femeilor.

 

Totuşi, trebuie să insist că în Hristos, o femeie nu este fundamental diferită de un bărbat, nici un bărbat faţă de o femeie. Amândoi au fost creaţi de Dumnezeu. La fel precum prima femeie a fost „născută” din primul om, tot aşa toţi bărbaţii de azi sunt născuţi din femei – deci dacă voi spuneţi că femeile sunt inferioare bărbaţilor datorită lui Geneza 2, ceea ce spuneţi voi de fapt este că toţi bărbaţii sunt inferiori mamelor lor.

 

Judecaţi voi înşivă, voi Corinteni din anul 50 d. Hr.: Dacă voi spuneţi că o femeie care conduce un serviciu de închinare cu părul ei lăsat să atârne şi tot deranjat, aţi crede că ea este un lider cu autoritate, sau aţi gândi că ea era o preoteasă a lui Isis în mijlocul unui orgasm? Nu este un obicei pentru oameni să râdă batjocoritor faţă de bărbaţii cu păr lung? Nu este un obicei pentru oameni să considere părul lung al femeii a ei „coroană de slavă”?

 

Dar ştiţi, dacă cineva se va certa sau va culege ouă de păduchi, se va duce în iad. Este aproximativ în anul 50 d. Hr., şi Mişcarea Isus este veche doar de câţiva ani. Noi facem aceste lucruri în timp ce ne potrivim cu ei.