Articole:

Pastorii trebuie să predice harul lui Dumnezeu către „oaselor uscate”Predicaţi oaselor uscate - Studenţi de la Seminarul Teologic Baptist de Sud au plecat de la adunarea de deschidere a şcolii din 24 august după ce au auzit provocarea Preşedintelui R. Albert Mohler Jr. către  ei pentru a propovădui cu credincioşie oamenilor care sunt morţi spiritual,  cu o deplină încredere că Dumnezeu foloseşte Evanghelia pentru a împărţi viaţă spirituală. Fotografie oferită prin curtoazia SBTS

 

De Jeff Robinson

 

LOUISVILLE, Ky. (BP) – Dumnezeu cheamă păstorii credincioşi să predice cu credincioşie oamenilor care sunt morţi spiritual cu o deplină încredere că Dumnezeu foloseşte Evanghelia pentru a împărţi viaţă spirituală, a spus R. Albert Mohler Jr. în 24 august în timpul adunării anuale de toamnă de la Seminarul Teologic Baptist de Sud.

 

Predicând din Ezechiel 37:1–14 – viziunea profetului cu valea de oase uscate – Preşedintele Southern Seminary a spus că viziunea este o parabolă care se poate aplica din belşug unei culturi moderne în care moartea spirituală domneşte.

 

„Noi trăim într-o eră de moarte spirituală – o rebeliune care a progresat atât de mult încât cei mai mulţi nu pot nici măcar să şi-L amintească pe Dumnezeul pe care ei au ales să îl desconsidere şi să nu îl asculte,” a spus Mohler. „Judecata lui Dumnezeu există printre atât de mulţi oameni din această cultură, acesta fiind văzut chiar în absenţa cunoştinţei lor despre o absenţă [a lui Dumnezeu].”

 

„Realitatea post-modernă este văzută în faptul că acum noi trăim într-o cultură ce supravieţuieşte dintr-o rămăşiţă de angajament creştin faţă de o moştenire creştină, dar o cultură care nu se mai gândeşte la Dumnezeu decât ca şi un concept. Probabil, nimic nu rezumă mai mult starea spirituală modernă precum o face oftatul, „oricum.” Spiritul rebeliunii morale reiese acum ca un înlocuitor al însemnătăţii şi al adevărului.”

 

Moartea spirituală şi stricăciunea nu sunt limitate la societatea seculară, de vreme ce multe biserici din zilele noastre reflectă moartea şi sterilitatea spirituală a culturii din jurul lor, a spus Mohler.

 

Înarmat cu încrederea lui Ezechiel că Dumnezeu este puternic pentru a salva şi pentru a trimite trezire şi reformă după plăcerea Sa, pastorul trebuie să proclame adevărul Scripturii, chiar unei adunări care arată puţine semne de viaţă sau nici unul, a spus el.

 

„Dumnezeu poate face orice vrea El spre Slava Sa, şi El va face orice vrea El spre cea mai mare slavă a Sa,” a spus Mohler. „El ne-a arătat din nou şi din nou că El este glorificat prin aducerea din moarte la viaţă. Aceasta este chiar esenţa Evangheliei.”

 

În final, Mohler a spus că fiecare creştin va trebui să îşi răspundă lui însuşi la întrebarea pe care Dumnezeu i-o pune lui Ezechiel: „Pot trăi aceste oase uscate?” Datorită puterii Duhului Sfânt care însoţeşte predicarea Evangheliei şi datorită adevărului că Dumnezeu este suveran în mântuire, Mohler a spus că cei credincioşi trebuie să dea – prin credinţă – acelaşi răspuns ca şi Ezechiel pentru că acesta este răspunsul corect: „O Doamne, Dumnezeule, Tu şti.”

 

„Ezechiel a răspuns într-un fel care a afirmat sfinţenia şi suveranitatea lui Dumnezeu şi a pus întrebarea înapoi la Singurul care putea să răspundă la ea, chiar la Cel care a pus-o,” a spus Mohler. „Răspunsul lui Ezechiel a fost încredere totală amestecată cu umilinţă şi înţelepciune. El devine un model pentru felul în care trebuie să răspundem noi.”

 

Mohler le-a spus studenţilor că ei au dat cel puţin un răspuns implicit prin faptul că ei sunt înrolaţi la Southern Seminary. Societatea modernă poate batjocori predicarea către oameni morţi, dar pastorii trebuie să facă aceasta pentru că ei au fost chemaţi de Dumnezeu pentru a proclama mesajul care aduce viaţă spirituală din moarte, a spus el.

 

„Dacă voi credeţi că aceste oase nu pot trăi, atunci de ce sunteţi voi aici?” i-a întrebat Mohler pe studenţi. „Acesta nu este un sport spectator, nu este un eveniment sportiv, nu este un spectacol. Mai bine nu aţi fi aici pentru că voi încercaţi să vă găsiţi pe voi înşivă.”

 

„De ce sunteţi aici? Afară este o vale de oase uscate. Chiar prezenţa voastră aici arată că voi credeţi, „O, Doamne Dumnezeule, Tu ştii dacă aceste oase vor trăi.” ... Noi credem că Domnul Dumnezeu poate da viaţă oaselor uscate. Există un precedent.”

 

În viziunea lui Ezechiel, oasele uscate au început să zornăie spre viaţă şi scheletele au fost acoperite cu muşchi, carne şi piele. Apoi nările lor au fost umplute de suflare de viaţă. Toate acestea s-au întâmplat când Ezechiel a ascultat porunca lui Dumnezeu ca el să profeţească, spunându-le oaselor uscate, „Ascultaţi cuvântul Domnului.”

 

Viziunea este o imagine deopotrivă a proclamării Evangheliei şi a lucrării suverane a Duhului lui Dumnezeu în acordarea vieţii unui păcătos mort, a spus Mohler. În timp ce viziunea lui Ezechiel a avut un context istoric stabilit în limitele afacerilor lui Dumnezeu cu poporul Său etnic ales, ea este împlinită în cele din urmă în Hristos şi indică deopotrivă spre învierea viitoare a trupului şi spre promisiunea lui Dumnezeu pentru poporul Său, a spus el.

 

Deşi cultura L-a respins în mare parte pe Dumnezeul lui Ezechiel, Mohler a spus că el este plin de speranţă datorită creşterii explozive la care el a fost martor de recent la Southern Seminary. Cu cel puţin 800 de studenţi noi înrolaţi pentru semestrul de toamnă, înscrierile la Southern se ridică la aproape 3.700, Mohler a spus că el este încurajat pentru că atât de mulţi au răspuns la întrebarea lui Dumnezeu – „Pot trăi aceste oase uscate?” – în maniera lui Ezechiel prin predarea faţă de chemarea lui Dumnezeu.

 

„În această eră, ce lucru din lumea aceasta ar putea explica aceasta?” a spus Mohler. „Există alte lucruri pe care voi [studenţii] le-aţi putea face. Există alte oportunităţi pe care le-aţi fi putut urma decât să veniţi aici [şi să luaţi parte] într-o sarcină extrem de serioasă de a vă pregăti pentru misiunea creştină. Aceasta îmi dă mie speranţă. Aceasta îmi dă o mare speranţă.”

 

„Fraţi şi surori, „Pot trăi aceste oase?” Oare cum am putea noi ca şi instituţie să eşuăm vre-odată să dăm un răspuns corect la această întrebare? Noi am trăit în această vale prin harul lui Dumnezeu. Oare cum am putea vre-odată să uităm singurul răspuns pe care putem noi să îl dăm? „Pot trăi aceste oase?” „O, Doamne Dumnezeule, Tu şti.”