Acoperirea Capului:

Un comentariu asupra 1 Corinteni 11:2-16


de Norman E. Anderson

 

CUPRINS

 

Introducere. PAGEREF _Toc115839909 \h 1

1 Corinteni 11:2-16 în Versiunea Autorizată (1611) PAGEREF _Toc115839910 \h 3

Comentarii asupra pasajului PAGEREF _Toc115839911 \h 3

O traducerea proaspătă a lui 1 Corinteni 11:2-16. PAGEREF _Toc115839912 \h 17

Structura chiastică a 1 Corinteni 11:1-17 expusă. PAGEREF _Toc115839913 \h 18

Note despre chiasm.. PAGEREF _Toc115839914 \h 20

Remarci conclusive. PAGEREF _Toc115839915 \h 22

 

 

Introducere

 

1 Corinteni 11:2-16 este atribuit Apostolului Pavel şi lui Sosten, „fratele” (1:1)*, dar se crede a fi compunerea doar a lui Pavel (notaţi persoana întâia singular din versetele 11:2-3), adică, doar dacă autoritatea Paulină nu este totodată provocată. Acesta este notoriu pentru a fi unul din cele mai dificile pasaje din Biblie de interpretat, dar nu cel din urmă deoarece la fiecare câteva puncte acesta poate însemna ceva total diferit, chiar opus faţă de lucruri. totodată este scris răspândit şi plin de joc de cuvinte (mai ales jocuri de sensuri de cuvinte, uneori chiar peste limbi); acesta este plin de aluzii, obscur din punct de vedere retoric, destul de interactiv cu o audienţă specifică a cărei părţi de conversaţie este pierdută, şi rezistentă faţă de încercările de a produce un sens din acesta, fie datorită unui sens coerent sau a unuia corespunzător realităţii, cel puţin după cum se interpretează în mod obişnuit. În plus, acesta este şi a fost de mult susceptibil în mod specific faţă de citirile anacronice, mai ales din partea supremaţiei masculine; şi acesta este interpretat adesea, chiar şi astăzi, sub stăpânirea schimbărilor seismice din atitudinile faţă de femei şi sexualitate care au avut loc în generaţiile ulterioare de după Apostoli. Atitudinile moderne şi post-moderne faţă de culturi, obiceiuri şi tradiţii complică lucrurile; căci autorul fără îndoială că a cântărit astfel de lucruri conform preocupărilor lor – grija lor cu legea provincială romană, de exemplu – care nu este în conformitate cu grijile noastre destul de diferite.

 

Acest comentariu este desemnat să scoată la iveală dificultăţile, mai ales cele care au alunecat sub traduceri şi alte comentarii, şi de a explora opiniile interpretative. Centrul nu este aşa mult asupra autorului şi a criticismului textual precum este asupra structurii gramaticale şi retorice şi a contextului cultural precum şi al posibilităţilor de înţeles. Legat de acest comentariu este şi o digresiune despre îngerii din versetul 10. Ţelul ultim al acestui comentariu este de a vedea dacă sensul coerent poate fi extras din pasaj, mai ales un sens care se comportă cu ceea ce de altfel cunoaştem drept părerile lui Pavel şi spusele lui Isus pe care s-a bazat acesta – cel puţin pentru a face o contribuţie în această direcţie.

 

Comentariul începe cu Versiunea Autorizată din 1611 (a Bibliei în engleză, se va folosi prescurtarea AV aici, n. tr.), nu printr-un proiect ci printr-un accident fericit, din moment ce comentariul şi-a primit dezvoltarea sa într-un alt context Glosarul Termenilor despre Relaţii (sub titlul „capul femeii”) unde se foloseşte AV s-a folosit doar pentru termenii săi familiari. Spun „fericit” nu pentru cât de bună este traducerea, ci pentru că acesta reprezintă un text împodobit şi o interpretare tradiţională aşadar serveşte cu atât mai bine scopului meu de scoatere la iveală a dificultăţilor nu doar a textului ci şi a interpretării acestuia.

 

După comentarii urmează proaspăta mea traducere apropiată de text a acestui pasaj, care, cu curaj, arată cursul pasajului în măsura în care l-am putut prelucra şi care, în acelaşi timp, este desemnat să expună cele mai semnificative întrebări. În aspectul ulterior acesta diferă de majoritatea traducerilor, în măsura în care acestea urmează deciziile despre cum este interpretat textul.

 

Apoi urmează acea traducere prezentată în acord cu structura retorică a pasajului aşa cum îl percep eu, cu opţiunile expuse.

 

Am scris acest comentariu şi digresiunea de după el nu doar pentru cercetătorii şi educaţii teologici, dar şi pentru cititorul inteligent. Aşadar termenii tehnici şi neclari în general sunt ori evitaţi ori explicaţi. Astfel, de exemplu, traducerea greacă antică a Bibliei (fără să cuprindă Noul Testament) este numită Septuaginta mai degrabă decât LXX; o tratare a Talmudului, decât a fi precedat de un b sau de un y este în schimb precedat de „Talmud Bavli” (acesta este Talmudul Babilonian) sau „Talmud Yerushalmi” (acesta este Talmudul Palestinian sau din Ierusalim, cunoscut şi sub numele de Talmud al Ţării Israel); în locul citării doar a LCL, aşa cum este practica comună de studiu, eu dau în schimb o citare deplină a volumului The Loeb Classical Library, oricând citez din acesta; şi în locul oferirii unui citat abia suficient faţă de o sursă antică, eu ofer adesea câteva din căile cum putea fi citat acesta, cel puţin prima dată este menţionat. Subiectul este destul de dificil, aşa că am încercat să fac restul să fie uşor, deşi sunt anumite contrapartide, din moment ce explicarea şi plinătatea tind să se aglomereze.

 

În special pentru identificarea şi localizarea surselor citate, cititorul poate găsi folositor să aibă la mână câteva cărţi de referinţă precum The Anchor Bible Dictionary (1992), The Oxford Classical Dictionary (3rd ed. 1996), The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed., 1997), şi The Encyclopedia of the Jewish Religion (1965).

 

Un ultim punct înainte de a purcede: Acest comentariu este atât de bun precum evidenţa pe care o prezintă. Acesta nu se bazează pe nici o „autoritate” a autorului ei. Eu văd fiecare comentariu în acest fel, şi recomand abordarea generală, mai ales când sursa este internetul.

 

* Referitor la Sosten, vezi Fapte 18:17. Era acelaşi Sosten ca cel menţionat în 1 Corinteni 1:1? Era aceste Sosten din Faptele Apostolilor un creştin sau unul dintre evreii care se opunea creştinilor? Era el acelaşi Crisp din Fapte 18:8 (cf. 1 Corinteni 1:14), care a fost descris ca un credincios, sau era altcineva acesta? Dacă era ultimul, atunci sinagoga din Corint avea mai mult de un singur bătrân (archisynagögos)? Notaţi menţiunea lui Eusebius despre Sosten:

 

„Acum numele apostolilor Mântuitorului nostru sunt clare pentru toată lumea din evanghelii, dar nicăieri nu există lista celor şaptezeci… Şi se spune că şi Sosten, care a scris cu Pavel către Corinteni, era unul dintre ei” (Ekklësiastikës Historias = Historia Ecclesiastica = Ecclesiastical History 1.12.1). [Din: The Ecclesiastical History, [by] Eusebius; cu traducerea în engleză de Kirsopp Lake (Cambridge, Mass.: Harvard University Press): v. 1 (1926, 1965 printing), p. 83. Regarding the Seventy, vezi Luca 10:1-20]

 

Dacă Sosten era într-adevăr unul dintre cei şaptezeci, e posibil ca rolul său primar cu privire la 1 Corinteni să fi fost oferirea unui sens de ancorare în viaţa şi învăţăturile lui Isus şi astfel să prevină orice încercare de a se săpa învăţăturile lui Pavel împotriva celor a lui Isus (cf. 1:12).

 

1 Corinteni 11:2-16 în Versiunea Autorizată (1611)

 

2 Vă laud acum, fraţilor1, că vă amintiţi de mine în toate lucrurile şi că ţineţi ritualurile2-3, aşa cum vi le-am transmis eu.

 

3 Dar vreau să ştiţi că capul fiecărui bărbat este Hristos, şi că capul femeii este bărbatul4; şi capul lui Hristos este Dumnezeu.

 

4 Oricare bărbat ce se roagă ori profeţeşte cu capul acoperit5, îşi dezonorează capul.

 

5 Dar orice femeie care se roagă ori profeţeste6 cu capul descoperit7 îşi dezonorează capul: căci atunci ar fi ca şi când ar fi rasă8-9.

 

6 Căci dacă femeia nu este acoperită, să-şi taie şi părul10: dar dacă11 acesta este o ruşine12 pentru o femeie să fie tunsă sau rasă13, aceasta14 să fie acoperită15.

 

7 Căci un bărbat nu ar trebui să-şi acopere capul, întrucât el este imaginea şi slava lui Dumnezeu: dar femeia este slava bărbatului.

 

8 Căci bărbatul nu este din [ek] femeie, ci femeia este din [ex] bărbat.

 

9 Şi nici n-a fost creat bărbatul pentru [dia] femeie, ci femeia pentru [dia] bărbat.

 

10 Pentru această cauză femeia trebuie să aibă putere16-17 deasupra capului18 ei, din cauza19 ingerilor20.

 

11 Totuşi21, nici bărbatul nu este fără femeie, şi nici femeia fără de bărbat, în Domnul22.

 

12 Căci după cum femeia este din [ek] bărbat, tot aşa este şi bărbatul pentru [dia] femeie23; dar toate lucrurile din [ek] Dumnezeu.

 

13 Judecaţi-vă singuri: este bine24 ca femeia să se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit25?

 

14 Oare nu învaţă chiar şi natura că, dacă un bărbat are părul lung, acesta e o ruşine pentru el26?

 

15 Dar dacă o femeie are părul lung, aceasta este o slavă27 pentru ea: căci părul ei îi este dat acesteia28 pentru29 o acoperire30.

 

16 Dacă vreun bărbat31 este certăreţ32, noi33 nu avem un astfel de obicei34, şi nici bisericile lui Dumnezeu.

 

Comentarii asupra pasajului

 

[Înainte de a începe, această notă: citatele din parantezele pătrate trebuiesc verificate.]

 

1 Referitor la cuvântul „fraţi [adelphoi]” (v. 2): Cuvântul grecesc este absent din cele mai bune manuscrise. Prezenţa cuvântului în alte manuscrise poate fi un exemplu al unei acumulări contextuale de masculinizare.

 

2 Deoarece pasajul este intercalat aici, pe de-o parte, o menţiune a tradiţiilor (paradoseis în 11:2) şi, pe de altă parte, o mentione a obiceiului (synëtheian în 11:16), în timp ce este înzestrat peste tot prin apeluri către sentimentele subiective şi judecată, care pot fi condiţionate cultural, acesta este scos în afară cu uşurinţă într-o eră când tradiţiile şi obiceiurile sunt adesea tratate în mod relativist şi cazual, deşi biserica timpurie şi adversarii ei au luat uneori o astfel de extremă în mod serios. Notaţi:

 

bullet

ethos din Fapte 6:14; 16:21; 21:21; 28:17; contrastează oarecum ta ethnë ... tais hodois autön din 14:16;

bullet

paradosis din Galateni 1:14; 2 Tesaloniceni 2:15; 3:6, totuşi contrastează Matei 15:1-9 = Marcu 7:1-13 şi Coloseni 2:8, de asemenea,

bullet

celelalte folosiri ale lui synëtheia din Noul Testament, la Ioan 18:39 şi 1 Corinteni 8:7.

 

Cu alte cuvinte, cei mai moderni tind să cântărească pasajul mult mai uşor decât cititorii săi originali, nu doar în termeni de aplicare de către cei care încearcă să trăiască conform Bibliei, dar şi în termenii de interpretare a studiului.

 

Nu e vorba că ceva care aproximează anumite atitudini moderne erau necunoscute anticilor. De exemplu, contrarul şi filozoful cinic, Diogenes (ca. 412/403 – ca. 324/321 î. Hr.), care, apropo, a murit şi a fost ulterior onorat la Corint, a dispreţuit ceea ce era conform convenţiei (nomos) relativ faţă de ceea ce este natural (Diogenes Laertius, Biön = De vitis = Lives 6.71; regarding Diogenes' death, see 6.76-79). Dar probabil mult mai caracteristic al erei era abordarea formulată mai târziu de avocatul roman, Julian (fl. 131-168 d. Hr.), care se pare că s-a adresat legii obiceiului din provinciile romane:

 

„în materiile în care nu avem legi scrise, ar trebui să fie observat ceea ce s-a introdus prin folosire şi obicei” – (Justinian, Digest 1.3.32, as translated in: "The Glossators' Views on Custom," in The Oracles of the Law, by John P. Dawson (Ann Arbor: University of Michigan Law School, 1968; in series: Thomas M. Cooley Lectures; 1959): pp. 128-134, specifically p. 128).

 

În ciuda acestora, Pavel nu vorbea despre obiceiurile unui oraş sau provincie ci de tradiţiile şi practicile unei mişcări religioase sectante, adică, o sectă creştină din cadrul cursului mai larg de Iudaism. Referitor la toleranţa romană şi la validarea obiceiurilor evreieşti, vezi în special:

 

bullet

Josephus, Ioudaďkës Archaiologias = Antiquitaes Judaicae = Jewish Antiquities 12:125-126 = 12.3.2; 14:185-267 = 14.10.1-26; 16:58-61 = 16.2.5; 16:160-178 = 16.6.1-8; 19:274-291 = 19.5.2-3;

bullet

Philo, Aretön Pröton ho esti tës autou Presbeias pros Gaion = De Legatione ad Gaium = On the Embassy to Gaius 161 = 2.569.

bullet

Dio Cassius, Roman History 60.6.6.

 

Pentru un sumar folositor, vezi: "The Policy of the Early Roman Emperors towards Judaism," by Vincent M. Scramuzza," being Note XXV, in: The Beginnings of Christianity. Part I, The Acts of the Apostles, edited by F. J. Foakes Jackson and Kirsopp Lake. Vol. V, Additional Notes to the Commentary, edited by Kirsopp Lake and Henry J. Cadbury (London: Macmillan, 1933): pp. 277-297. Pentru politicile romane faţă de evreii din Diaspora, vezi în special a doua secţiune.

 

3 Referitor la „ritualuri” (v. 2): Termenul grecesc este tas paradoseis, care înseamnă „tradiţiile” ori „învăţăturile transmise”. Aceste învăţături erau posibil să fie anumite învăţături despre şi ale lui Isus. Cf. 1 Corinteni 7:12, 25; 11:23; 15:1-3; 2 Tesaloniceni 2:15; 3:6. Se presupune că acest pasaj este răspunsul lui Pavel la întrebările ridicate din interacţiunea cu anumite învăţături despre şi ale lui Isus.

 

4 În cadrul acestui pasaj, cu excepţia versetului 16, cuvântul grec pentru „bărbat” este anër (sau o formă flexibilă din acesta). Anër este tradus adesea ori ca „bărbat” ori ca „soţ” şi ambele sensuri pot fi în joc în acest pasaj; adiţional, în acest pasaj, anër se referă uneori la omul primordial care funcţionează ca arhetip.

 

În plus, cuvântul grecesc pentru femeie folosit aici este gynë (sau o formă flexibilă din acesta). Gynë este tradus adesea ori prin „femeie” sau „soţie”, tipic ca „soţie” atunci când gynë este împerecheat cu anër. Ambele sensuri pot fi în discuţie în acest pasaj. Adiţional, în acest pasaj gynë se referă uneori la femeia primordială care funcţionează ca arhetip.

 

Cu privinţa la ambele termene anër şi gynë, Pavel modifica sensurile dintre acestea în acest pasaj. Întrebarea din cadrul fiecărei instanţe este care sens l-a utilizat el.

 

Apropo, argumentarea lui Tertulian De Virginibus Velandis = On the Veiling of Virgins 7 (Despre învăluirea fecioarelor) pare să presupună faptul că creştinii timpurii au înţeles 1 Corinteni 11:2-16 că se referă la soţii, în timp ce el vroia ca principiile enunţate să acopere şi pe fecioare.

 

Comparaţi celălalt pasaj Paulin „capul soţiei”, din Efeseni 5:21-33. (Pentru câteva comentarii la acest pasaj, vezi articolul în engleză de la "head of the wife" in the Glossary of Relationship Terms)

 

5 Referitor la fraza „cu capul său acoperit” (v. 4): Redat în mod literal, aceste cuvinte spun: „de la cap în jos”. Fraza kata kephalës echön este în mod evident o expresie idiomatică pentru purtarea a ceva care atârnă în jos de la cap. Totuşi, se pare ciudat că acel ceva nu este numit. Comparaţi şi contrastaţi Plutarch, Moralia 200F = Römaiön apophthegmata = Sayings of Romans 13: kata tës kephalës echön to himation („având roba de pe capul”).

 

6 Referitor la fraza „fiecare femeie care se roagă sau profeţeşte” (v. 5): Una din cele mai vechi enigme este felul în care acest pasaj, care se pare că o aprobă pe o femeie să profeţească într-un serviciu de biserică, să se potrivească cu 1 Corinteni 14:34-35, care spune ca femeile să tacă în biserici şi adaugă că aceasta este nepotrivit pentru o femeie să vorbească într-o adunare numită. Verbul de acolo este lalein, care are un sens primar, „a sporovăi”. Deci parte a enigmei este rezolvată prin a realiza faptul că Pavel spunea că conversaţia obişnuită era ieşită din comun într-o adunare numită. Vorbirea profetică era diferită şi se pare să fi fost exprimată în tonuri distinctive (cf. Apuleius, Metamorphoses = The Golden Ass 8:28 = 8:36 in the William Adlington numeration = 12 in The Robert Graves numeration).

 

Apropo, profeţia din partea femeilor nu era un fenomen ciudat pentru creştini. Vezi, de exemplu, Pausanius, Hellados Periëgëseös = Description of Greece 2.24.1.

 

7 Referitor la fraza „cu capul ei descoperit” (v. 5): Acesta este un dativ de manieră. Totuşi, este posibil ca un alt fel de dativ să fie intenţiona, precum cel de dezavantaj, caz în care fraza s-ar putea traduce: „împotriva capului descoperit”.

 

8 Referitor la fraza „căci atunci ar fi ca şi când ar fi rasă” (v. 5): Acesta ar fi redat mai precis în acest fel: „Căci ea [sau el] este una cu [sau ca] ea care a fost rasă”. Precizia aduce la iveală două pete – aşa cum s-a indicat în parantezele pătrate – care face apel la decizia interpretativă.

 

Un cap ras şi înfăţişările cu agrafe semnificau multe lucruri diferite în lumea greco-romană şi cea iudaică. Uneori aceasta avea o semnificaţie religioasă, cum se poate să fi fost şi aici. Vezi, de exemplu:

 

bullet

Referitor la femei şi fete, Pausanius, Description of Greece 2.11.6; 2.32.1.

bullet

Referitor la bărbaţi şi băieţi, Iov 1:20; Isaia 15:2; Apuleius, Metamorphoses 11:10, 28, 30 = Adlington 11:47-48 = Graves 18-19; Pausanius, Description of Greece 2.3.7; 7.17.8. Contrast cu Levitic 21:5; Ezechiel 44:20.

 

În Iudaism un cap ras uneori semnifica completarea jurământului de Nazireat. Vezi, de exemplu:

 

bullet

Numeri 6:9, 18;

bullet

Fapte 18:18; 21:23-26;

bullet

Philo, Peri tön en Merei Diatagmatön = De Specialibus Legibus = Special Laws 247-254 = 45-46 = 249-250;

bullet

Josephus, Jewish Antiquities 4:72 = 4.4.4; 19:294 = 19.6.1.

 

Aceasta nu era doar din partea bărbaţilor, dar şi a femeilor (vezi Numeri 6:2 şi, de exemplu, Mishnah, Nazir 3:6; 4:1-5; 9:1).

 

9 Versetele 4 şi 5 pot fi redate ca o serie de întrebări retorice, în acest fel:

 

Oare fiecare bărbat [sau soţ] care se roagă sau profeţeşte cu capul împodobit îşi dezonorează capul său?

 

Tot aşa fiecare soţie [sau femei] care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit [sau împotriva capului descoperit] îşi dezonorează capul ei?

 

Oare nu este ea [sau el] cu siguranţă la fel cu [sau ca] cea care a fost rasă?

 

Dacă e să fie sau nu folosită punctuaţia interogativă aceasta este o chestiune de interpretare, din moment ce punctuaţia textului este oferită de editori.

 

De sigur, în locul unei serii ori de întrebări ori de afirmaţii, am putea avea o anumită combinaţie de întrebări şi afirmaţii.

 

Redarea versetelor 4 şi 5 cel puţin în parte în formă interogativă nu este mai puţin justificată decât atribuirea versetelor 14-15a ca o întrebare (sau ca două întrebări), şi nici nu are un sens mai mic. Totuşi, redarea ambelor segmente ca afirmaţii şi nici în formă interogativă ar fi probabil o greşeală, din moment ce logica uzuală a lui Pavel se pare să se fi contrazis în mod strigător în acelaşi pasaj.

 

În contextul antic, versetul 4 are un sens mai bun ca o întrebare decât ca o afirmaţie, din moment ce se pare că face apel la răspuns, „De sigur că nu! De sigur că nu e nici o dezonoare la un bărbat care se roagă sau profeţeşte cu un cap acoperit”. A spune lucrurile altfel ar fi fost contrar Legii şi al Profeţilor (Exod 28:4, 36-40; 29:6; 39:28; Levitic 8:9; 10:6; 16:4; 21:10; Ezechiel 44:18; Zaharia 3:5, notaţi prezenţa angelică; 6:11), aceasta ar fi ofensat pe creştinii evrei care erau „zeloşi pentru Lege” şi pe care Pavel căuta să-i potolească la porunca lui Iacov (Fapte 21:20-26), şi aceasta ar fi fost şi o insultă faţă de practica romană de pietate. Vezi, pentru începători:

 

bullet

Dionysius of Halicarnasus, Römaikës Archaiologias = Antiquitates Romanae = Roman Antiquities 12.16.1-4;

bullet

Lucretius, De Rerum Natura = On the Nature of Things 5.1196-1203;

bullet

Macrobius, care referitor la practica romană uzuală de închinare a notat o excepţie, anume îndeplinirea ritualurilor la un anumit altar al lui Saturn „cu capul descoperit, inc conformitate cu obiceiul grecesc”; vezi Saturnalia 1.8.2; cf. 1.10.22; din moment ce Macrobius nu este în Loeb Classical Library, să vă ofer o traducere completă.

 

1.8.2: „Dumnezeul [Saturn] are şi un altar în faţă la Sanaculum, şi ritualurile sunt îndeplinite acolo cu capul descoperit, în conformitate cu folosirea greacă, deoarece se crede că aceasta era practica originală, mai întâi a Pelasgianilor şi apoi a lui Hercules”.

 

1.10.22: „Philochorus spune că Cecrops a fost primul care să clădească în Attica, un altar lui Saturn şi Ops, închinându-se acestor zeităţi ca lui Jupiter şi Pământ, şi să ordone ca, atunci când roadele şi fructele erau strânse, capul gospodarului ar trebui să mance pretutindeni cu robii cu care a purtat truda cultivării terenului, căci era plăcerea zeului ca să se acorde cinste sclavilor în consideraţie faţă de truda lor. Şi de aceea noi urmăm practica unei ţări străine şi oferim sacrificii lui Saturn cu capetele descoperite”. (din The Saturnalia [de] Macrobius; tradus cu o introducere şi note de Percival Vaughan Devies (New York: Columbia University Press, 1969): pp. [63], 73)

 

bullet

Ovid, Fasti 3:363-366;

bullet

Plautus, Curculio 389-390;

bullet

Plutarch, Moralia 266C-267B = Aitia Römaďka = Quaestiones Romanae = Roman Questions 10;

bullet

Virgil, Aeneid 3:543-547; şi de asemenea,

bullet

capetele împodobite din: The New Testament World in Pictures, [by] William H. Stephens; Paula A. Savage, designer (Nashville, Tenn.: Broadman Press, c1987): picture 6 (the Roman Emperor, Augustus, as high priest); 14 (probably the Roman Emperor, Nero, as high priest); and 449 (priest, Yugoslavia).

 

Deşi obiceiurile corintene erau diferite de cel romane, se merită să amintim faptul că Corintul era capitala Ahaiei, o provincie romană (Apuleius, Metamorphoses 10:18 = Adlington 10:45 = Graves 16), şi că acesta a fost recolonizat de romani doar pentru 11 decade sau aproximativ mai devreme, circa 44 î. Hr. (Pausanius, Description of Greece 2.1.2).

 

Apropo, obiceiul fiecărui  evreu care purta o acoperire pe cap – în zilele de acum ori o pălărie ori un kippah – în închinarea din sinagogă în mod evident că nu era cunoscut în zilele lui Pavel. Una din primele indicaţii că un astfel de obicei era în formare provine din câteva secole ulterioare (Talmud Bavli, Kiddushin 31a).

 

10 Prima parte pare a versetului 6 poate fi descrisă ca o întrebare. Totuşi, în acest caz, prin a face astfel se poate introduce mai multă neîndemânare decât claritate:

 

Dacă, de fapt, o soţie [sau femeie] nu este acoperită, să se şi radă în cap?

 

Referitor la imperativele de la persoana a treia puse ca întrebări, vezi Greek Grammar, by Herbert Weir Smyth; revised by Gordon Messing (Cambridge, Mass: Harvard University Press, c1956): §1838.

 

11 Fiecare dintre dacă-urile din versetul 6 indică o condiţie de primă clasă (greaca are patru clase de propoziţii condiţionale). Aceasta la rândul ei indică faptul că protasis (clauza „dacă”) este presupus a fi cazul

 

Cu alte cuvinte, Pavel a presupus că cel puţin câteva femei din biserica din Corint se rugau şi profeţeau cu capetele descoperite, care este un punct destul de special din moment ce este clar că cel puţin o practică creştină timpurie era ca femeile să se roage şi să profeţească cu capetele descoperite. Pavel a presupus de asemenea că cel puţin câteva femei au privit a fi cu capetele rase drept ruşinos şi hidos.

 

12 Referitor la „ruşine [aischron]” (v. 6): Cuvântul grecesc înseamnă hidos sau ruşinos.

 

Pe de-o parte, Pavel putea să afirme că pentru o femeie a avea capul ras era o ruşine sau ceva hidos – deşi, notaţi de asemenea, nu aceasta a spus el de fapt în această propoziţie. Pe de altă parte, el putea să laude pe femei pentru sensul lor de mândrie faţă de chestiuni aşa de nesemnificative precum părul, mai ales dacă raderea acestuia avea în minte o semnificaţie religioasă; căci ce loc are vanitatea înaintea lui Dumnezeu? (Cf. "smerirea," tapeinountes, înaintea zeilor din Plutarch, Moralia 266D = Roman Questions 10) Moraliştii primului secol au văzut dincolo de păr (vezi, de exemplu, Dio Chrysostom, Orationes = Discourses 35:3, 11). S-ar părea a fi straniu dacă Pavel, care era aşa de forţat asupra relaţiilor interioare şi corecte (vezi, de exemplu, Romani 6:17 şi 2 Corinteni 3:6), nu vedea nici el dincolo de păr.

 

13 Referitor la fraza „ras sau tuns [to keirasthai ë xurasthai]” (v. 6): Keirasthai este un aorist 1, infinitivul de mijloc al keirö. Xurasthai este un infinitiv pasiv prezent al lui xuraö. Aşadar fraza poate fi tradusă: „să se fi ras sau să fie tunsă”. Articolul to, indică că aceste infinitive sunt substantive; aşa că fraza ar putea fi în schimb tradusă în felul insuportabil de stângaci ca acesta: „după rasul ei sau tunsul ei”.

 

În Septuaginta, keirein (pentru a folosi infinitivul) traduce câteva cuvinte evreieşti diferite. Acesta are aceste înţelesuri de bază:

 

bullet

„a tunde (oile)” – gazaz în Geneza 31:19; 38:12-13; Deuteronom 15:19; 1 Samuel 25:2, 4,7, 11; 2 Samuel 13:23-24; Isaia 53:7; qatsab în Cântarea Cântărilor 4:2; comparaţi cu 6:6 unde nu este alt cuvânt evreiesc decât rachel, „oi” este tradus;

bullet

„a tunde (iarba)” – descris într-un fel curios ra’ah, „apare”, în Proverbe 27:25;

bullet

„a rade (capul unei persoane)” – galach în 2 Samuel 14:26; comparaţi, unde nu este nici un cuvântul evreiesc tradus, Ieremia 52:31;

bullet

„a rade (capul unei persoane în doliu)” - gazaz în Iov 1:20; Ieremia 7:29; Mica 1:16; şi,

bullet

„a rade (faţa cuiva)” – qatsats în Ieremia 49:32 (numărătoarea evreiască şi din Thompson) = Hatch & Redpath 30:10 = Rahlfs 30:27 = Bagster 30:32.

 

În Noul Testament, cuvântul apare de trei ori, aici în 1 Corinteni 11:6 şi de două ori în Fapte, unde odată (în 8:32), ca un participiu, acesta înseamnă „frizer (de oi)” şi odată (în 18:18) înseamnă „a rade (capul unui Nazireat)”.

 

În Septuaginta, xuran (ca să folosim din nou infinitivul) traduce trei cuvinte evreieşti şi are următoarele înţelesuri de bază:

 

bullet

„a rade (capul unui captiv care are să fie primit ca membru de poziţie înaltă dintr-o casă)” – galach în Geneza 41:14; Deuteronom 21:12; comparaţi folosirea din Septuaginta a lui keirein din Ieremia 52:31;

bullet

„a rade (capul şi barba unui lepros suspect)” – galach în Levitic 13:33-34; 14:8-9;

bullet

„a rade (capul unui preot)” – qarach şi galach în Levitic 21:5 = galach în Ezechiel 44:20; comparaţi cu Epistola lui Ieremia 31;

bullet

„a rade (capul unui Nazireat)” – galach în Numeri 6:9, 18-19; Judecători 16:17, 19, 22; comparaţi în special cu Josephus, Jewish Antiquities 19:294 = 19.6.1.

bullet

„a rade (barba şi, într-un caz, capul şi picioarele ca un fel de umilire)” – galach în 2 Samuel 10:4 = 1 Cronici 19:4; Isaia 7:20;

bullet

„a rade (capul sau barba sau ambele în doliu)” – qarach în Ieremia 16:6; Mica 1:16; qarach şi gara’ în Ieremia 48:37 (Ebraică) = 31:37 (Septuaginta); galach în Ieremia 41:5 (Ebraică) = 48:5 (Septuaginta); comparaţi cu Epistola lui Ieremia 31.

 

În Noul Testament, cuvântul apare într-un alt loc pe lângă 1 Corinteni 11:5-6, anume, Fapte 21:24, unde înseamnă „a rade (capul unui Nazireat)”.

 

Din moment ce Pavel foloseşte o pereche de sinonime, ar fi înţelept să urmărim apariţia acestor perechi ori în Biblia Ebraică sau în Septuaginta. Aşa am nota:

 

bullet

qarach şi galach în Levitic 21:15, care este referinţa la preoţii levitici, cărora li se interzicea să fie chei sau să-şi radă colţurile bărbilor;

bullet

qarach şi gara’ în Ieremia 48:37 (Ebraică) = 31:37 (Septuaginta), care este cu referire la anumiţi Moabiţi, care s-au ras în cap ca plângere a lor şi şi-au tăiat bărbile scurt; şi,

bullet

qarach şi gazaz în Mica 1:16, care este cu referire la anumiţi oameni din Iuda, care au fost acuzaţi că s-au tuns chel şi că şi-au tăiat părul în anticiparea doliului.

 

În Septuaginta, ultimul pasaj menţionat mai sus, Mica 1:16, este unica instanţă unde cele două termene din 1 Corinteni 11:6 apar laolaltă: Xurësai kai keirai. Totuşi, Pavel nu se pare că ar vorbi despre doliu, mai degrabă despre ruşinea sau urâţenia dintr-un context de închinare; şi aşa se pare că nu este nici o aluzie nici la Mica 1:16 şi nici la pasajele despre „doliu”.

 

Folosirea lui Pavel a sinonimelor poate fi explicată mai bine ca un caz al generalului şi al specificului. Termenul mai larg, kerasthai (pentru a-l oferi într-o formă flexibilă), a fost folosit ori pentru că acesta era larg cuprinzător ori pentru că era folosit uneori, ca mai târziu de Luca în Fapte 18:18, ca să însemne ceva mult mai specific. Pavel a folosit termenul mai îngust, xurasthai, ori pentru că sensul mai îngust era înţeles aici ori pentru că acesta îl folosea ca să ancoreze termenul mai larg folosit uneori într-un sens mai îngust. În mod cinstit, se poate face un caz şi se poate lua aparte oricare dintre primele patru sensuri ale lui xuran oferite mai sus. În referire faţă de:

 

bullet

captivul, un caz ar putea începe cu Luca 4:18; 1 Corinteni 7:22; şi 2 Corinteni 4:5;

bullet

leprosul, vezi teoria lui Fitzmyer, aşa cum este descrisă în digresiune;

bullet

preotul (preotesele??), notaţi baza lui 1 Corinteni 5-7 pe Levitic 21, şi

bullet

Nazirul, observaţi că ambele termene erau folosite adesea de creştinii timpurii cu referire la Nazir (keirö în Fapte 18:18 şi xuraö în Fapte 21:24; şi vezi nota de mai sus.

 

Fără alte indicaţii clare ulterioare, probabil că este cel mai bine să lăsăm sensul la „a rade” în timp ce am putea implica ceva mai mult decât acest sens.

 

14 Referitor la fraza „să se acopere” (v. 6): Acesta traduce un singur cuvânt, katakaluptesthö, care poate însemna şi „să fie acoperit” sau „el să fie acoperit”, „Femeia” este antecedentul cel mai aproape posibil. Totuşi, „capul” este subiectul principal. Şi este posibil ca şi capul la care se referă aici să fie „bărbatul”. Aşa că se poate face un argument pentru oricare dintre pronume.

 

15 Versetul 6 pare să sugereze că femeia profet are una din două opţiuni: ori să se acopere ori să se radă în cap. Prima, amintiţi-vă că aceasta este o referinţă la femeia care se roagă sau profeţeşte. A doua, notaţi că Pavel nu se plimba înainte şi înapoi între aceste două opinii, ignorând-o pe cea mai evidentă, nici rasă şi nici acoperită. De ce? Cel mai simplu răspuns este că ele erau oarecum complementare. Daţi-mi voie să sugerez două teorii, una Corinteană şi una de Ierusalim:

 

bullet

Teoria Corinteană este că Pavel îndemna pe o viitoare prorociţă ori să îşi ia emblema de prorociţă sau să ia locul unui iniţiat, amintind că în anumite religii de mister corinteane bărbaţii iniţiaţi erau raşi în cap. Pavel transmitea ideea femeilor.

bullet

Teoria de Ierusalim este că dacă o femeie vroia să vorbească într-un fel legat, ea să o facă ori ca prorociţă sau ca cineva care a preluat jurământul de Nazireat şi e gata să-şi facă oferta sa.

 

Nici una dintre teorii nu este bine potrivită, dar undeva pe lângă aceste linii trebuieşte explicat mecanismul.

 

16 Referitor la cuvântul „putere [exousian]” (v. 10): Aceasta este citirea celor mai bune manuscrise, totuşi, există o variantă. Redarea antică a acestui text în anumite manuscrise ne-greceşti (latine, coptice şi armeane) şi discuţia acestui tex de către anumiţi creştini timpurii sugerează că unii au lucrat cu un text care avea kalumma („voal”) în loc de exousian.

 

Cea mai semnificativă instanţă este găsită în menţinea lui Irineu (ca. 130 - ca. 200), Episcop de Lyons, despre folosirea Velentinianilor a 1 Corinteni 11:10 (aceştia erau o sectă gnostică). Menţiunea se găseşte în lucrarea sa Elenchos kai Anatropë tës Pseudonomou Gnöseös = Adversus Haereses = Against Heresies 1.8.2.

 

Totuşi, varianta kalumma este uşor explicată ca un luciu (o notă tipică în margine sau între linii) care s-a strecurat în text, un luciu care se potrivea bine atât cu ceea ce se aştepta din punct de vedere natural cât şi cu tendinţele de masculinizare din istoria ambelor texte şi a interpretării epistolelor Pauline. Cu alte cuvinte, kalumma este totodată prea uşor de explicat ca o deviaţie de la textul original, în care exousian sau ceva apropiat acestuia poate fi cu greu explicat ca fiind altceva decât originalul.

 

17 Încă o dată referitor la cuvântul „putere [exousian]” (v. 10): Se presupune că Pavel făcea un joc de cuvinte cu cuvântul aramaic shiltonayah, care înseamnă ceva de genul „bandă de cap” sau „voal” ([Talmud Yerushalmi, Shabbath 6, 8b, 48]). Shiltonayah poate fi derivat din shalat, care înseamnă „a avea putere peste” (sau în schimb acesta poate fi o variantă dialectică din silbonayah, adică „benzi împletite” purtate în păr). Aceasta nu înseamnă că Pavel folosea cuvântul exousian ca să însemne „voal” sau „acoperire de cap”, care ar fi fost un sens necunoscut al termenului. Acesta ar putea însemna că el avea în minte acelaşi fel de asociere, sau chiar un contrast, dintre o acoperire de cap şi putere ori autoritate (pentru o idee de alternativă posibilă îndepărtată cu privire la cuvântul de cuvinte dintre limbi, vezi digresiunea - în engleză, n. tr.).

 

18 Referitor la fraza „să aibă puterea pe capul ei” (v. 10): Uneori, în alte contexte, fraza grecească exousian exein episcopi este tradusă drept „a avea putere peste”. Nu este nimic care să prevină aceasta de la a fi tradusă în acel fel aici.

 

Referitor la „capul ei”, care se spune că este bărbatul (v. 3), şi totuşi capul ei în alte sensuri ale acestuia (cu părul) este de asemenea menţionat (v. 5-6). Astfel există o ambiguitate (una intenţionată?) care să însemne capul, o ambiguitate care poate fi rezolvată doar de context. Întrebarea este care context, cel care precede sau cel care urmează imediat?

 

Apropo, versetul este înţeles greşit în mod frecvent în aceste linii (aici folosind Versiunea New Revised Standard, 1989): „Pentru acest motiv o femeie ar trebui să aibă un simbol de autoritate pe capul ei, datorită îngerilor”. Interpolarea „un simbol de”, este nejustificată, decât să indice una din posibilele interpretări al acestui verset criptic.

 

19 Referitor la „Pentru această cauză, [dia touto] … din [dia] cauza îngerilor” (v. 10): Antecedentul lui „această” este ambiguu. Este acesta argumentul imediat precedent care are de a face cu faptul că femeia a fost creată din bărbat, sau este „datorită îngerilor”? Sugerez ultima, dia indicând aici o completare a ideii. Aşadar versetul ar putea fi tradus literal astfel: „Datorită acestui lucru aceasta ar trebui femeia [sau soţia] să aibă putere peste cap: datorită îngerilor”. Vezi Herbert Weir Smyth (1956): §1248; cf. construcţiilor similare la 1670 şi 2195. Modelul retoric susţine această interpretare (vezi mai jos).

 

20 Referitor la „îngeri” (v. 10): Care îngeri? Opiniile sunt:

 

bullet

Îngerii ca o materie de folosire a limbajului

bullet

Îngerii ca reprezentanţi ai ordinii umane

bullet

Îngerii ca gardieni

bullet

Îngerii ca cei care au nevoie de totalitate fizică

bullet

Îngerii ca cei care necesită emblema unei prorociţe

bullet

Îngerii ca exemple

bullet

Îngerii ca fiinţe ispitite, adică care pot fi ispitite să se împerecheze cu femeile cum au făcut fii lui Dumnezeu în Geneza 6

bullet

Îngerii ca agenţi ai dezordinii

bullet

Îngerii ca trimişi creştini către cei de afară

bullet

Îngerii ca vizitatori exploratori din regiunea din jur

bullet

Îngerii ca vizitatori din alte biserici

bullet

Îngerii ca episcopi

bullet

Îngerii ca premergători, adică Adam şi Eva

bullet

Îngerii ca simbol, de exemplu, a:

¤ sortarea celor nealeşi ruşinaţi de aleşii neruşinaţi; sau

¤ a fii în Hristos

bullet

Îngerii ca nedefiniţi dar subordonaţi unei femei, mai ales când aceasta vorbeşte cu autoritate profetică

bullet

Mai mult de una din cele de sus

bullet

Nici una de mai sus

bullet

Puţin din cele de sus plus altceva, probabil datorită unei devieri greşite de mai sus

 

(Pentru discuţie, vezi digresiunea în limba engleză The Angels of 1 Corinthians 11:10: A Survey of Interpretative Options)

 

21 Referitor la „Totuşi [plen]” (v. 11): Cuvântul plen de aici este tratat adesea de parcă ar fi tranziţia de la discutarea că femeia este pentru bărbat. Totuşi, aceasta ar putea fi tranziţia de la referinţa la îngeri. Cu alte cuvinte, acesta poate indica ceva din aceste linii: „Îngerii sunt un motiv, cu toate acesta în Domnul este un alt motiv”. 

 

22 Comparaţi această afirmaţie similar de izbitoare atribuită lui R. Akiba (ca. 40 – ca. 135 d. Hr.):

 

„În trecut, Adam a fost creat din pământ, şi Eva din Adam; dar de aici înainte va fi, În imaginea noastră, după asemănarea noastră (Geneza 1:26): nici un bărbat fără femeie şi nici o femeie fără bărbat, şi nici unul din ei fără Shechinah (Bereshith Rabbah = Genesis Rabbah 22:2 = 14d). (Din: Midrash Rabbah, tradus în engleză cu note, glosar şi indicii sub conducerea redacţională a lui H. Freedman şi Maurice Simon; cu o prefaţă de I. Epstein (3rd ed. London; New York: Soncino Press, 1983): v. 1, p. 181.

 

23 Referitor la „tot aşa este şi bărbatul pentru [dia] femeie” (v. 12): O greşeală făcută uneori de interpreţi este de a trata dia în versetul 12 ca echivalentul lui dia în versetul 9. Totuşi, în versetul 9, dia este urmat de un acuzativ, în timp ce în versetul 12 acesta este urmat de un genitiv. Prin urmare translatorul trebuie să aleagă din seturi diferite de înţelesuri posibile. Versiunea Autorizată reflectă diferenţa în mod corespunzător.

 

24 Referitor a „bine [prepon]” (v. 13): Prepon înseamnă „potrivit”, „adecvat”, sau „propriu”, în special într-un anumit fel care este evident pentru simţuri.

 

25 Referitor la versetul 13 ca o întrebare, propoziţia poate fi în schimb traducă în acest fel, ca o afirmaţie: „Judecaţi între voi: Este potrivit pentru o soţie descoperită să se roage lui Dumnezeu”. Din nou, dacă să se folosească sau nu punctuaţia interogativă este pur şi simplu o chestiune de interpretare, din moment ce manuscrisele antice nu au această punctuaţie. Apropo, comparaţi Filipeni 4:8.

 

26 Referitor la versetele 14 şi 15a ca o întrebare, propoziţia poate fi în schimb tradusă în acest fel, ca o afirmaţie: „Nu numai natura vă învaţă că, pe de-o parte, dacă un om poartă părul lung aceasta e o ruşine pentru el, dar, pe de altă parte, dacă o femeie poartă parul lung aceasta este o slavă pentru ea”.

 

Înainte de a continua, daţi-mi voie să menţionez că cuvintele greceşti men … de sunt descrise în mod corespunzător ca „pe de-o parte… pe de altă parte”. Vezi Herbert Weir Smyth (1956): §2904.

 

Acum, nici în fundalul evreiesc al lui Pavel şi nici în cel grecesc al corintenilor nu exista ruşine pentru un bărbat care purta părul lung.

 

Cu privire la fundalul evreiesc:

 

bullet

Amintiţi-vă de jurământul de Nazireat (Numeri 6:5; xyron ouk epeleusetai epi tën kephalën autou în Septuaginta; apropo, contrastaţi regula pentru preoţii din Levitic 21:5 şi Ezechiel 44:20).

bullet

Amintiţi-vă de părul lung ca o parte vitală din povestirea lui Samson (Judecători 13:5 şu; ouk anabësetai sidëros epi tën kephalën autou în Septuaginta) şi ca un semn de distincţie pentru Absalom (2 Samuel 14:25-26).

bullet

Notaţi că Philo nu tratează părul lung al unui nazireat ca un semn de ruşine. Din contra. Vezi Hoti Atrepton to Theion = Quod Deus Immutabilis Sit = The Unchangeableness of God 88 = 19 = 286.

bullet

Amintiţi-vă că Iacov cel Drept, fratele lui Isus, cap al bisericii din Ierusalim, şi cineva de la care Pavel a primit instrucţiune (Fapte 15:2-30; 21:17-26; Galateni 1:19; 2:9-13) nu admitea ca lama să treacă peste capul său (Hegessipus as quoted in Eusebius, Ekklësiastikës Historias = Historia Ecclesiastica = Ecclesiastical History 2.23.5; xyron epi tën kephalën autou ouk anebë).

bullet

Amintiţi-vă că în timp ce se afla în Corint, Pavel şi-a lăsat în mod evident părul lung (aceasta se pare a fi implicaţia din Fapte 18:18; cf. Numeri 6:18).

 

Ca să ne întoarcem la exemplele de la greci:

 

bullet

Amintiţi-vă că, după ce s-au luptat între ei, Argivii şi Lacedaemonianii (adică Spartanii) şi-au inversat obiceiurile lor opuse cu privinţa părului lung şi scurt pentru bărbaţi (Herodotus, Historiai = History 1:82).

bullet

Notaţi că un scoliast din Aristophanes, Acharneis = Acharnians 911 a scris: „A purta părul lung era semnul unui cetăţean liber”. Traducere din Hellenistic Commentary to the New Testament, edited by M. Eugene Boring, Klaus Berger, Carsten Colpe (Nashville: Abingdon Press, c1995): p. 426

bullet

Amintiţi-vă că bărbaţii atenieni au purtat odată părul destul de lung ca să fie legat cu o broşă (Thucydides, Historiai = History 1.6.3; cf. Duris of Samos as quoted by Scoliast M on Euripides, Hecuba 934 = Jacoby no. 76, fragment 24) şi că Plutarch a descris un astfel de păr ca ceva maiestuos (Moralia 406D = Peri tou Më Chran Emmetra Nun tën Pythian = De Pythiae Oraculis = The Oracles at Delphi 24).

bullet

Amintiţi-vă că filozoful stoic, Epictetus (mijlocul secolului 1 – 2 secol d. Hr.), a îndemnat pe un tânăr corintean să-şi lase părul să crească pe lângă a-l curăţa (Diatribön = Discourses 3.1.27-35, 42-45); and compare the slightly more moderate remarks of another Stoic, Musonius Rufus (30-100 C.E.), as quoted in Boring (1995): §685.

bullet

Amintiţi-vă că Dio Chrysostom (ca. 40/50 – după 110 d. Hr.), un predicator ambulant de filozofie stoică şi cinică, a purtat părul său lung (Orationes = Discourses 12:15; 35:2); acesta a menţionat că şi alţii au purtat părul lung, inclusiv câţiva preoţi, alţii pentru motive religioase, fermierii, mulţi străini (35:10-12), şi filozofii (72:2); şi a văzut un beneficiu clar în a face astfel înainte de a se opri din a zice să părul lung era un semn de virtute (35:3, 11-12).

 

Aşa că dacă versetul 14 este o întrebare, e greu de ştiut la ce premisă se referea.

 

În acelaşi fel cu privire la versetul 15a. De exemplu:

 

bullet

Femeile ateniene purtau odinioară părul puţin strâns. Cf. Duris of Samos in Jacoby no. 76, fragment 24.

bullet

Soţiile spartane purtau părul scurt. Vezi:
bullet

Heraclides of Lembus, Excerpta Politiarum 13 = 373 (V. Rose) = p. 18, line 3 (Mervin R. Dilts), fiind un extras din Politiae pierdută a lui Aristotel, mai specific, „Cosntituţia Lacedaemonianilor”: „Femeilor din Lacedaemon nu li se permite să poarte ornamente, să-şi lase părul să crească lung [oude koman exestin] sau să poarte aur”; textul şi traducerea din: Heraclidis Lembi Excerpta Politiarum, edited and translated by Mervin R. Dilts (Durham, N.C.: Duke University, 1971; in series: Greek, Roman, and Byzantine Monographs; no. 5): pp. 18-19;

bullet

Propertius, Elegiarum = Elegies 3.14.28;

o        Plutarch, Lycurgus 15:3;

o        Xenophon of Ephesus, Ephesiaca = The Ephesian Story = Habrocomes and Anthia 5.1.7 (Dalmeyda): „… apoi ea [Thelxinoe] a fost de acord să fugă cu mine [Aegialeus, un spartan]. Aşa că în noaptea nunţii [lui Thelxinoe cu Androcles] i-am tăiat scurt părul ei, am îmbrăcat-o în haine băieţeşti, şi am plecat cu ea la Argos”; draducere din: The Ephesian Story, by Xenophon of Ephesus; translated from the Greek by Paul Turner (London: Golden Cockerell Press, 1957): p. 47.

o        Lucian, Drapetai = Fugitivi = The Runaways 27;

o        pentru contrast, Horace, Carminum = Odes 2.11.24.

·         Femeile trace din Erythrae, dincolo de Marea Egee din Corint, erau onorate în mod perpetuu pentru că au contribuit cu părul lor de dragul salvării unei imagini a lui Heracles din mare. Cf. Pausanius, Description of Greece 7.5.7-8

 

Incidental, Duris de Samos poate fi găsit în Die Fragmente der griechischen Historiker (F Gr Hist), von Felix Jacoby (Berlin: Weidmannsche Buchhandlung): 2A (1926): p. 145. El este citat parţial cu traducerea engleză în lucrarea 1 Corinthians: A Commentary on the First Epistle to the Corinthians de Hans Conzelmann; tradus de James W. Leitch; biografia şi referinţele de James W. Dunkly; editată de George W. MacRae (Philadelphia: Fortress Press, c1975; in series: Hermeneia): p. 186, n48. În referinţă faţă de atenieni, traducere citeşte: „[bărbaţii] purtau părul lung, dar femeile erau tunse scurt”.

 

27 Referitor la părul lung ca „slavă” al unei femei (v. 15): Nu ar trebui presupus automatic că Pavel folosea „slava” aici într-un sens pozitiv, căci slava nu era considerată întotdeauna bună (cf. Filipeni 3:19; Philo, Peri Gigantön = De Gigantibus = On the Giants 37-38). Sensul negativ este puţin probabil aici, dar punctul este ridicat pentru a arăta că aici este o altă pată în care interpretările au putea merge în direcţii opuse.

 

28 Referitor la ultimul „al ei” sau, ca să fim precişi, al doilea autë (v. 15): Unele dintre cele mai bune manuscrise omit aceasta.

 

29 Referitor la „pentru [anti]” (v. 15b): Alternativ cuvântul ar putea fi tradus „în schimb a” sau „în locul”. Astfel propoziţia ar putea fi tradusă: „Căci părul îi este dat în locul unei manta”.

 

30 Referitor la apelul faţă de natură (v. 14-15): Până în acest punct, argumentarea a fost îngrădită în chestiunea rugăciunii şi a profeţirii, evident într-un serviciu de biserică. Brusc forţa argumentului, deşi folosit numai cu privinţă la cele precedente, pare să se aplice la toate domeniile de viaţă, cel puţin în interpretarea tradiţională aşa cum este reflectat de Versiunea Autorizată.

 

Unii văd în această importare a lui Pavel de atribute din oraşul său Tarsus, unde obiceiul era ca o femeie de pe stradă trebuia să fie complet acoperită, faţa şi tot (Dio Chrysostom, Orationes 33:48 = 16:48), deşi (a) nu aceasta apăra Pavel în pasaj; (b) în aceste două versete particulare el vorbea de păr, nu de îmbrăcăminte; şi (c) în orice caz, în acelaşi pasaj al lui Dio Chrysostom în care e menţionat obiceiul, zădărnicia sa este de asemenea descrisă (33:49).

 

Unii cred că Pavel, în schimb sau în adiţie, manifesta atitudinile evreieşti de bază, unde părul lung împletit din partea unui bărbat era considerat efeminat (Philo, De Specialibus Legibus 3:37; Pseudo-Phocylides, Sentences 210-212) şi se aştepta pretutindeni ca fiecare soţie să-şi aibă părul legat printr-o batistă în timp ce erau în public (vezi, de exemplu, Numeri 5:18 aşa cum e interpretat în Philo, De Specialibus Legibus 3:56 and Josephus, Jewish Antiquities 3:270 = 3.11.6; 3 Maccabees 4:6; Bereshith Rabbah = Genesis Rabbah 17:8 = 12a; Mishnah, Ketuboth 7:6; Talmud Bavli, Nedarim 30b, specifically the gemara on 3:8). Totuşi, Pavel în mod aparent că nu vorbea despre părul decorativ prezentat al bărbaţilor, şi nici nu apăra o folosire generală a acoperirii părului pentru femei în acest pasaj sau să vorbească despre acoperirea părului în aceste două versete particulare.

 

Linia gândului lasă una din aceste trei posibilităţi:

 

bullet

Pavel încălca descoperirea capetelor în închinare de către soţii, când de altfel ele erau acoperite în public.

bullet

Era o anumită legătură dintre argumentul lui Pavel la natură faţă de închinare. Sau,

bullet

Premisa nu este aşa de presupusă în interpretarea tradiţională, o posibilitatea care a fost menţionată mai devreme când s-a sugerat că versetele 14-15a formează o afirmaţie mai degrabă decât o întrebare.

 

Apropo, este demn de indicat că multe discuţii asupra versetelor 14-15a prezintă citate conform aceleiaşi înclinaţii. Referinţele la părul lung şi scurt, sau capetele rase pe atât de rele sau bune pentru bărbaţi sau femei ori băieţi sau fete trebuiesc schiţate obiectiv şi trasate conform timpului, locului, şi situaţiei. Doar pentru începători, pe lângă ceea ce s-a menţionat, vezi:

 

·         Referitor la femei şi fete:

o        Deuteronom 21:12

o        Luca 7:38, 44

o        Ovid, Ars Amatoria = Art of Love 133-168;

o        Lucian, Hetairikoi Dialogoi = Dialogi Meretricii = Dialogues of the Courtesans 290-291;

o        Apuleius, Metamorphoses 2:8-9, 17 = Adlington 2:9-10 = Graves 2;

o        Apuleius, Metamorphoses 7:6 = Adlington 7:24 = Graves 10;

o        Corinth: Results of Excavations Conducted by the American School of Classical Studies at Athens. Volume XII, The Minor Objects, by Gladys R. Davidson (Princeton, N.J.: American School of Classical Studies at Athens, 1952): nos. 235-289; aici se găsesc descrieri şi imagini a unei varietăţi de capete de femei şi figurine din vremea târzie a secolului patru până în 146 î. Hr.; nos. 389, 391, 396-415, acelaşi dar din secolele 1 şi 2 d. Hr. (To see nos. 397-415, click here.)

bullet

Referitor la bărbaţi şi băieţi 1 Samuel 1:11; Ieremia 48:37; Ezechiel 5:1; 7:18; 29:18; Amos 8:10; Heraclides of Lembus, Excerpta Poltiarum 28 = Rose 377 = Dilts 24:5-8; Apuleius, Metamorphoses 9:12 = Adlington 9:39 = Graves 13; Diogenes Laertius, Lives 6:31, 33, 66.

bullet

Referitor la fameni, Apuleius, Metamorphoses 8:24-25, 27 = Adlington 8:36 = Graves 12.

 

Acelaşi cu privire la acoperirile capului. Din nou, doar pentru începători, pe lângă ceea ce s-a menţionat deja, vezi:

 

bullet

Referitor la femei şi fete:

o        Ezechiel 13:18; 23:42;

o        Lycosura inscription (Dittenburger, Sylloge, 3rd ed., 299);*

o        Sappho, fragments 81 and 98a-b in the Lobel-Page numeration as found, for instance, in Greek Lyric, with an English translation by David A. Campbell (Cambridge, Mass.: Harvard University Press; in series: The Loeb Classical Library): v. 1 (1982);

o        Lucretius, De Rerum Natura 1:87;*

o        Virgil, Aeneid 7:341-353, 385-403;

o        Pliny, Naturalis Historiae = Natural History 28.17.60;

o        Plutarch, Moralia 232C = Apophthegmata Lakönika, Charillou = Apophthegmata Laconica, Charillus = Sayings of Spartans, Charillus 2;

o        Plutarch, Moralia 267A-C = Roman Questions 14;

o        Apuleius, Metamorphoses 10:30-31 = Adlington 10:46 = Graves 17;

o        Apuleius, Metamorphoses 11:9-10 = Adlington 11:47 = Graves 18;*

o        Pausanius, Description of Greece 6.20.3;*

o        Faptele lui Thomas 56

o        The Cambridge Illustrated History of Ancient Greece, edited by Paul Cartledge (Cambridge; New York, NY: Cambridge University Press, 1998): p. 131. Aici se găseşte o pictură a unei femei ateniene (?) cu capul acoperit care ducea ofrande la un altar la uşa unei case. Datat 470 î. Hr.

bullet

Referitor la bărbaţi şi băieţi, Isaia 59:17; Ieremia 14:3-4; Ezechiel 23:15; 24:23; Epistola lui Ieremia 31*; Efeseni 6:17; Apuleius, Metamorphoses 1:6 = Adlington 1.2 = Graves 1.

 

Asteriscul (*) indică pasajele care menţionează închinarea de un anumit fel.

 

31 Referitor la „bărbat [tis]” (v. 16): Cuvântul grecesc, tis, înseamnă „oricine” sau „cineva”, fie bărbat sau femeie.

 

32 Referitor la „certăreţ [philoneikos]” (v. 16): Literal cuvântul înseamnă „iubitor de victorie”. Imaginea pare să fie aceea a unui bărbat şi o femeie care concurează unul cu altul, fiecare luptându-se să fie în top. O astfel de luptă nu este lăudată din partea nici unui sex.

 

33 Referitor la „noi” (v. 16): Cine este „noi” ca fiind distins de „bisericile”?

 

bullet

Pavel şi Sosten (cf. 1:1) în legătură cu soţiile lor sau, probabil, doar Pavel şi soţia sa? Dar se presupune în general, pe baza lui 7:7-8, că Pavel nu era căsătorit în această perioadă din viaţa sa.

bullet

Sosten şi soţia sa? Dar aceasta ar presupune că doar el a fost autorul pasajului, care pare îndoielnic din motive stilistice.

bullet

Pavel şi Sosten în legătură reciprocă? Probabil, mai ales dacă Pavel în tranziţia către următorul pasaj despre diviziuni şi partide; totuşi, structura retorică a pasajului (vezi tabelul) sugerează că Pavel încă mai vorbeşte despre conducere.

bullet

Cei care transmit tradiţiile şi cei care le implementează în sferele lor de autoritate când sunt aplicabile, inclusiv Pavel şi Sosten? Aceasta pare mai puţin problematic şi se potriveşte structurii retorice a pasajului.

 

Se remarcă adesea că „rugăciunea şi profeţirea” menţionate în 11:4-5 indică faptul că acest pasaj se referă la ordinea bisericească mai degrabă decât la viaţa privată. Care este interpretarea corectă a lui „noi” va avea ceva greutate dacă „rugăciunea şi profeţirea” menţionate includ rugăciunea şi profeţirea din afara bisericii.

 

34 Referitor la „astfel de obicei” (v. 16): Ce obicei? Opiniile:

 

bullet

un bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit (v. 4)

bullet

o femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit (v. 5, 13)

bullet

un bărbat care poartă părul lung (v. 14)

bullet

a fi înclinaţi să iubească ajungerea în top (v. 16)

 

Ca procedură exegetică standard, mă uit să văd dacă un model retori poate fi discernut, amintindu-ne faptul că Pavel se bazează în special pe a spune ceva şi apoi suplimentând aceasta în ordinea inversă. În acest pasaj există şi puternice micro-modele cât şi un model larg chiastic în mare, care începe din versetul 2, „Vă laud acum”, la versetul 17, „Nu vă laud”, cu versetul 10 (spre surprinderea mea) în mijloc, fiecare parte a propoziţiei începe cu dia fiind în paralel una cu alta (vezi tabelul „Structura chiastică a 1 Corinteni 11:1-17”). În modelul general, „astfel de obicei [toiautën synëtheian]” din versetul 16 pare să suplimenteze, într-un fel contrastant, „tradiţiile [tas paradoseis]” din versetul 2; şi fraza „Dar dacă cineva intenţionează să fie un iubitor de ajungere în vârf” în versetul 16 suplimentează, tot într-un fel contrastant, întregimea versetului 3: „Dar vreau să ştiţi, capul fiecărui om este Mesia, şi capul unei femei este bărbatul şi capul lui Mesia este Dumnezeu” (traducerile mele). Acest model sugerează faptul că versetul 16 nu se referă, în prima instanţă, nici la acoperirile capului sau părul lung, ci mai degrabă la un contrast cu ordinea expusă în versetul 3. Deci „astfel de obicei” ar fi dizolvant al acelei ordini prin încercarea, vorbind figurat, de a fi cel din vârf.

 

O traducerea proaspătă a lui 1 Corinteni 11:2-16

de Norman E. Anderson

 

2 Acum vă laud că aţi ţinut în minte tot felul de puncte ale mele şi, până la gradul că v-am înzestrat, menţineţi darul învăţăturilor.

 

3 Cu toate acestea doresc să ştiţi că capul fiecărui bărbat [sau soţ] este Mesia, şi bărbatul [sau soţul] este capul unei soţii [sau femei], şi Dumnezeu este capul lui Mesia.

 

4 Oare fiecare bărbat [sau soţ] se roagă ori profeţeşte având capul acoperit îşi dezonorează capul? [sau Fiecare om care se roagă sau profeţeşte având capul acoperit îşi dezonorează capul.]

 

5 Dar fiecare soţie [sau femeie] care se roagă cu capul descoperit [sau împotriva capului descoperit] îşi dezonorează capul? [sau Dar fiecare soţie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit îşi dezonorează capul].

 

Nu este ea [sau el] oare una şi aceiaşi [sau ca] cea care a fost rasă? [sau Căci ea este una şi aceiaşi cu cea care a fost rasă.]

 

6 Dacă, de fapt, o soţie [sau femeie] nu este acoperită [după cum se presupune a fi cazul], aceasta [sau ea ar trebui] să se şi radă. [sau un semn de întrebare]. Totuşi dacă s-ar fi ras sau este tunsă este urât [sau ruşinos] pentru o soţie [sau femeie] [după cum se presupune a fi cazul], să [ea sau aceasta sau el] fie acoperită.

 

7 Căci într-adevăr un bărbat [sau soţ] [vorbind în mod arhetipal] nu ar trebui să aibă capul acoperit, fiind de la început o imagine şi slavă a lui Dumnezeu; dar soţia [sau femeia] [vorbind în mod arhetipal] este o slavă a bărbatului [sau soţului].

 

8 Căci un bărbat [sau soţ] [vorbind în mod arhetipal] nu este din soţie [sau femeie] [vorbind în mod arhetipal], ci o soţie [sau femeie] [vorbind în mod arhetipal] dintr-un bărbat [sau soţ] [vorbind în mod arhetipal].

 

9 Tot aşa un soţ [sau bărbat] [vorbind în mod arhetipal] nu a fost creat datorită femeii [sau soţiei] [vorbind în mod arhetipal], ci o soţie [sau femeie] [vorbind în mod arhetipal] pe baza bărbatului [sau soţului] [vorbind în mod arhetipal].

 

10 Pe baza aceasta soţia [sau femeia] ar trebui să aibă putere peste capul ei: datorită îngerilor.

 

11 Totuşi nici o soţie nu este separată de un soţ şi nici un soţ separat de o soţie [sau nici o femeie nu există fără un bărbat nici un bărbat fără o femeie] în Domnul.

 

12 Căci după cum soţia [sau femeia] [vorbind în mod arhetipal] este din bărbat [sau soţ] [vorbind în mod arhetipal], tot aşa este bărbatul [sau soţul] prin femeie [sau soţie]; dar toate lucrurile sunt din Dumnezeu.

 

13 Judecaţi voi înşişi: Adecvat este [sau este adecvat] pentru o soţie [sau femeie] descoperită să se roage lui Dumnezeu. [sau un semn de întrebare]

 

14 Nici chiar natura nu vă învaţă [sau Oare nu vă învaţă chiar natura] că, pe de-o parte, dacă un bărbat [sau soţ] poartă păr lung este o dizgraţie pentru el,

 

15 dar, pe de altă parte, dacă o femeie [sau soţie] poartă părul lung acesta este o slavă pentru ea, din moment ce părul este dat în locul unei mantale. [sau un semn de întrebare]

 

16 Acum dacă cineva pare să fie iubitor de a se lupta pentru locul de vârf, noi nu avem un asemenea obicei, şi nici [nu au] bisericile lui Dumnezeu.

 

Structura chiastică a 1 Corinteni 11:1-17 expusă

Translaţie de Norman E. Anderson

Pavel spune

Pavel face comentarii în paralel în ordinea inversă

2a Acum vă laud că aţi ţinut în minte tot felul de puncte ale mele

 

17 Acum cu privire la aceasta, o instruire, nu vă laud că v-aţi adunat pentru bine ci pentru rău.

 

2b {a} şi, până la gradul că v-am înzestrat,

{b} menţineţi darul învăţăturilor.

16b {a'} noi nu avem un asemenea obicei,

{b'} şi nici [nu au] bisericile lui Dumnezeu.

3 Cu toate acestea doresc să ştiţi că

{a} capul fiecărui bărbat este Mesia,

{b} şi bărbatul este capul femeii,

{c} şi Dumnezeu este capul lui Mesia.

16a Acum dacă cineva pare să fie iubitor de a se lupta pentru locul de vârf,

4 {a} Oare fiecare bărbat se roagă ori profeţeşte având capul acoperit îşi dezonorează capul?

5 {b} Dar fiecare soţie care se roagă cu capul descoperit îşi dezonorează capul?

{c} Nu este ea oare una şi aceiaşi cu cea care a fost rasă?

14 {a'} Nici chiar natura nu vă învaţă că, pe de-o parte, dacă un bărbat poartă păr lung este o dizgraţie pentru el,

15 {b'} dar, pe de altă parte, dacă o femeie poartă părul lung acesta este o slavă pentru ea,

{c'} din moment ce părul este dat în locul unei mantale.

 

6 {a} Dacă, de fapt, o soţie nu este acoperită [după cum se presupune a fi cazul],

{b} aceasta să se şi radă.

{b'} Totuşi dacă s-ar fi ras sau este tunsă este urât pentru o soţie [după cum se presupune a fi cazul],

{a'} să [ea] fie acoperită.

13 Judecaţi voi înşişi: Adecvat este pentru o soţie descoperită să se roage lui Dumnezeu.

 

7 {a} Căci într-adevăr un bărbat [vorbind în mod arhetipal] nu ar trebui să aibă capul acoperit, fiind de la început o imagine şi slavă a lui Dumnezeu;

{b} dar soţia [vorbind în mod arhetipal] este o slavă a bărbatului.

8 {a'} Căci un bărbat  [vorbind în mod arhetipal] nu este din soţie [vorbind în mod arhetipal],

{b'} ci o soţie [vorbind în mod arhetipal] dintr-un bărbat [vorbind în mod arhetipal].

12 {a'} Căci după cum soţia [vorbind în mod arhetipal] este din bărbat [vorbind în mod arhetipal],

{b'} tot aşa este bărbatul prin femeie;

{c'}, corespunde cu 3{c} dar toate lucrurile sunt din Dumnezeu.

 

9 {a} Tot aşa un soţ [vorbind în mod arhetipal] nu a fost creat datorită femeii [vorbind în mod arhetipal],

{b} ci o soţie [vorbind în mod arhetipal] pe baza bărbatului [vorbind în mod arhetipal].

11 {a'} Totuşi nici o soţie nu este separată de un soţ

{b'} şi nici un soţ separat de o soţie în Domnul.

10 Pe baza aceasta soţia ar trebui să aibă putere peste capul ei:

datorită îngerilor.

Alternativ

9 {Aa} Tot aşa un soţ [vorbind în mod arhetipal] nu a fost creat datorită femeii [vorbind în mod arhetipal],

{Ab} ci o soţie [vorbind în mod arhetipal] pe baza bărbatului [vorbind în mod arhetipal].

10 {Ba} Pe baza aceasta soţia ar trebui să aibă putere peste capul ei:  

{Bb} datorită îngerilor.

11 {Aa'} Totuşi nici o soţie nu este separată de un soţ

{Ab'} şi nici un soţ separat de o soţie în Domnul.

 

Note despre chiasm

 

Notez faptul că E. W. Bullinger a prezentat o schemă chiastică diferită pentru 1 Corinteni 11:2-16. Vezi The Companion Bible (London: Lamp Press, [ca. 1910]): p. 1714. Modelul pe care îl percepe el este următorul:

 

Un chiasm din 1 Corinteni 11:2-16 conform cu E. W. Bullinger

Q. Folosirea publică a darurilor spirituale

x (verset 2)

Lauda celor ascultători

 

y (verset 3)

Un principiu revelat

 

 

Y (versete 4-6)

Rezultat

 

 

Y (versete 7-12)

Motive

 

y (versete 13-15)

Învăţăturile naturii

x (verset 16)

Respingerea certăreţilor

 

Problema este că acest model urmează ceea ce a fost perceput a fi cursul logic mai degrabă decât o asociere apropiată de cuvinte şi idei, când acesta este însăşi cursul care este în discuţie şi are nevoie de elucidare pe baza asocierii de cuvinte şi idei. Totuşi, analiza mea coincide destul de aproape, cel puţin pentru versetele 7-9, cu modelul mult mai detaliat pe care l-a expus Bullinger, într-un tabel diferit, pentru versetele 7-12.

 

Analiza mea coincide mult mai aproape cu cea a lui Nils Wilhelm Lund, doar că a mea a mers mai departe. Punctul esenţial de concurenţă este centralitatea versetului 10. Lund, apropo, sugerează faptul că structura lui 1 Corinteni 11:8-12 a fost modelată după cea a Psalmului 89:30-34. Vezi Chiasmus in the New Testament: A Study in Formgeschichte, by Nils Wilhelm Lund (Chapel Hill: University of North Carolina Press, 1942): p. 148-150.

 

Un chiasm din 1 Corinteni 11:8-12 conform cu Nils Wilhelm Lund

 

Căci bărbatul nu este

 

 

 

 

A

 

Din femeie,

 

 

 

 

 

Ci femeia

 

 

 

 

Din bărbat.

 

 

 

 

 

 

 

Căci nici bărbatul nu a fost creat

 

 

B

 

 

 

Pentru femeie,

 

 

 

 

 

Ci femeia

 

 

 

 

Pentru bărbat.

 

 

C

 

 

 

 

Pentru această cauză femeia ar trebui să aibă autoritate asupra capului ei datorită îngerilor.

 

 

 

Totuşi, nu este nici femeia

 

 

B'

 

 

 

Fără de bărbat,

 

 

 

 

 

Şi nici bărbatul

 

 

 

 

Fără de femeie în Domnul.

 

 

 

Căci după cum femeia este

 

 

 

 

A'

 

Din bărbat,

 

 

 

 

 

Aşa este şi bărbatul

 

 

 

 

Prin femeie, dat toate lucrurile sunt ale lui Dumnezeu

 

 

 

 

 

O altă analiză a acestei structuri retorice din 1 Corinteni 11:2-16 se găseşte în The Shape of Biblical Language: Chiasmus in the Scriptures and Beyond, de John Breck; cu o încheiere de Charles Lock (Crestwood, N.Y.: St. Vladimir's Seminary Press, 1994): pp. 248-249. În tabelul următor, translatarea şi parantezele pătrate sunt ale lui.

 

Chiasmele din 1 Corinteni 11:2-16 conform cu John Breck

 

11:2-7,

[v. 2 este o introducere, un exemplu ulterior de anacrusis]

Vă laud pentru că vă aduceţi aminte de mine în toate lucrurile şi menţineţi tradiţiile aşa cum vi le-am transmis.

A (3): Dar vreau să înţelegeţi că capul fiecărui bărbat este Hristos, capul unei femei este bărbatul ei, şi capul lui Hristos este Dumnezeu.

B (4): Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit îşi dezonorează capul,

C (5a): dar orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit îşi dezonorează capul --

D (5b): e la fel ca şi când ea ar fi rasă.

E (6a): Căci dacă o femeie nu se va acoperi,

atunci ea ar trebui să-şi taie părul;

D' (6b): dar dacă este ruşinos pentru o femeie să fie tunsă sau rasă,

C' (6c): să poarte un voal.

B' (7a): Căci un bărbat nu ar trebui să-şi acopere capul său,

A' (7b): din moment ce el este imaginea şi slava lui Dumnezeu;

dar femeia este slava bărbatului.

 

11:8-12,

A (8): Căci bărbatul nu a fost făcut din femeie, ci femeia din bărbat.

B (9): Şi nici bărbatul nu a fost creat pentru femeie,

ci femeia pentru bărbat.

C (10): De aceea ar trebui ca o femeie să aibă un voal pe capul ei, din cauza îngerilor.

B' (11): Totuşi, în Domnul o femeie nu este independentă de bărbat şi nici bărbatul de femeie;

A' (12): căci după cum femeia a fost creată din bărbat, tot aşa şi bărbatul este acum născut din femeie. Şi toate lucrurile sunt de la Dumnezeu.

 

11:13-16,

A (13): Judecaţi voi înşivă: este bine pentru o femeie să se roage lui Dumnezeu cu capul ei descoperit?

B (14): Oare nu învaţă natura că dacă un bărbat poartă părul lung aceasta este o ruşine pentru el,

C (15a): Dar dacă o femeie are parul lung: aceasta este mândria ei (lit: slava ei)?

B' (15b): Căci părul îi este dat ei ca o acoperire.

A' (16): Dacă cineva e dispus să fie certăreţ, noi nu recunoaştem nici o altă practică, şi nici bisericile lui Dumnezeu.

 

Analiza lui Breck este intrigantă; totuşi, el ignoră uneori puternicul micro-paralelism, şi scapă din vedere structura supra-arcuită care contribuie la unitatea acestui pasaj. Totuşi, propria mea analiză poate păstra modificarea în lumina lui. De exemplu, paralelismul versetelor 2 şi 17 ar putea fi arătate mai bine în tabelul meu ca două instrucţiuni care aparţin unităţii lor literare cu propria sa structură literară.

 

Cu toate acestea, Breck pune versetul 10 în centrul chiasmului central (sau unii ar prefera termenul „concentric” aici); şi în acel punct judecata sa o întăreşte atât pe a lui Lund cât şi a mea.

 

Remarci conclusive

 

Nu numai că este posibil dar pare şi probabil că întregul pasaj înseamnă exact opusul faţă de înţelegerea tradiţională. Ceea ce contează pentru Pavel nu este aparenţa exterioară, ci autoritatea cuiva în Domnul, inclusiv a unei femei. În timp ce recunoaşte diferenţele dintre bărbaţi şi femei asociate cu era prezentă ca cea percepută de Pavel, în Domnul şi în particular în capacitatea profetică ei sunt aceiaşi.

 

Aceasta nu înseamnă că totul s-a rezolvat. Departe de aceasta. Versetul 6 nu a fost explicat în mod adecvat. Şi nici una din teoriile noastre discutate în digresiunea despre îngeri din 11:10 nu este fără cusur.

 

Totuşi, această interpretare se potriveşte cu atitudinile lui Pavel din altă parte atât faţă de viaţa interioară relativă faţă de lucrurile incidentale şi faţă de femei: nici parte bărbătească şi nici femeiască în Hristos (Galateni 3:28), cu toate acestea credincioşii sunt încă în conformitate cu Legea despre căsătoria pământească şi sexualitatea (de exemplu, 1 Corinteni 5-7 şi Efeseni 5:21-33). Interpretat şi transpus astfel, originalul lui Pavel ar putea fi cel puţin recuperat după ce a fost distorsionat în câteva generaţii de după apostoli.